optziuni
  • info

8 definitzii pentru destrabalat (s.m.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DESTRABALÁT A destrabalatzi te adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care duce o viatza imorala; desfranat. ♦ (Despre purtarea tzinuta oamenilor) Care denota imoralitate plin de imoralitate; dezmatzat. 2. S. m. shi f. Persoana desfranata. Et. nec.

DESTRABALÁT A destrabalatzi te adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care duce o viatza imorala; desfranat. ♦ (Despre purtarea tzinuta oamenilor) Care denota imoralitate plin de imoralitate; dezmatzat. 2. S. m. shi f. Persoana desfranata. Et. nec.

destrabalat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: destrabala] 12 Destrabalare (12). 3 Depravare. 4 Destrabalare (4).

DESTRABALÁT A destrabalatzi te adj. (Despre persoane shi p. ext. despre viatza atitudinea purtarea sau tzinuta lor) Care duce o viatza imorala; desfrinat dezmatzat depravat. Don Juan nui multzumit de cum traieshte shi in viatza lui care ni se pare noua destrabalata el gaseshte deseori pricini de durere. IONESCURION C. 84. ♦ (Substantivat) Persoana desfrinata. Damian nu ar fi crezut minciuna care o ascultase Lahu de la o destrabalata k oricare alta. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 32.

DESTRABALÁT ~ta (~tzi ~te) shi substantival (despre persoane) 1) Care sa destrabalat; dedat desfraului; desfranat; depravat. 2) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care denota imoralitate. Purtare ~ta. /Orig. nec.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

destrabalát adj. m. s. m. pl. destrabalátzi; adj. f. s. f. destrabaláta pl. destrabaláte

destrabalát adj. m. s. m. pl. destrabalátzi; f. sg. destrabaláta pl. destrabaláte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DESTRABALÁT adj. s. 1. adj. v. corupt. 2. adj. s. v. desfranat.

DESTRABALAT adj. s. 1. adj. corupt decazut depravat desfrinat dezmatzat imoral nerushinat pervertit stricat vicios (livr.) libertin (rar) deshantzat (pop. shi fam.) parshiv (pop.) deshucheat (inv. shi reg.) rushinat (reg.) shucheat teshmenit (inv.) aselghicesc demoralizat spurcat. (Om ~.) 2. adj. s. depravat desfrinat dezmatzat imoral stricat (pop.) curvar (inv.) preacurvar preacurvitor. (Un barbat ~.)

Intrare: destrabalat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destrabalat
  • destrabalatul
  • destrabalatu‑
plural
  • destrabalatzi
  • destrabalatzii
genitiv-dativ singular
  • destrabalat
  • destrabalatului
plural
  • destrabalatzi
  • destrabalatzilor
vocativ singular
  • destrabalatule
  • destrabalate
plural
  • destrabalatzilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

destrabalat, destrabalatzisubstantiv masculin
destrabalata, destrabalatesubstantiv feminin

  • 1. Persoana desfranata. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Damian nu ar fi crezut minciuna care o ascultase Lahu de la o destrabalata k oricare alta. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.