DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. (Rar) Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiúne s. f.] – După fr. déconsidération.

desconsiderație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: desconsidera cf fr déconsidération] Desconsiderare.

DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiúne s. f.] – După fr. déconsidération.

DESCONSIDERÁȚIE s. f. Desconsiderare.

DESCONSIDERÁȚIE s.f. Desconsiderare. [Gen. -iei, var. desconsiderațiune s.f. / cf. fr. déconsideration].

DESCONSIDERÁȚIE s. f. desconsiderare. (după fr. déconsidération)

DESCONSIDERÁȚIE f. Lipsă de considerație. [Art. desconsiderația; G.-D. desconsiderației; Sil. -ți-e] /<fr. déconsidération

desconsiderațiune sf vz desconsiderație

DESCONSIDERAȚIÚNE s.f. v. desconsiderație.

desconsiderați(un)e f. pierderea stimei publice.

*desconsiderațiúne f. (d. consid., după fr. déconsidération). Lipsă de considerațiune, de stimă, de respect. Și dis- și -ațíe și -áre.

desconsideráție (rar) (-ți-e) s. f., art. desconsideráția (-ți-a), g.-d. art. desconsideráției; pl. desconsideráții, art. desconsideráțiile (-ți-i-)

desconsideráție s. f. (sil. -ți-e), art. desconsideráția (sil. -ți-a), g.-d. art. desconsideráției; pl. desconsideráții, art. desconsideráțiile (sil. -ți-i-)

DESCONSIDERÁȚIE s. v. dispreț.

DESCONSIDERAȚIE s. desconsiderare, dispreț, (înv.) defăimare. (Avea o atitudine de ~.)