opțiuni
  • info

14 definiții pentru descendent (adj.)

din care

Explicative DEX

DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.

DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.

descendént, ~ă [At: MARIN, F. 156 / V: (înv) ~dánt, ~dínte sm, descindínte sm, desten~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr descendant, lat descendens, -ntis] 1 a Care coboară Si: coborâtor, (liv) descensiv. 2 smf Urmaș.

DESCENDÉNT1, -Ă, descendenți, -te, adj. (În opoziție cu ascendent) Care coboară, coborîtor. ◊ (Muz.) Gamă descendentă = gamă coborîtoare.

DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. și f. Urmaș. [Cf. fr. descendant, lat. descendens].

DESCENDÉNT, -Ă I. adj. care coboară; descensiv. ♦ nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. II. s. m. f. urmaș. III. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2). (< fr. descendant, lat. descendens)

DESCENDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care coboară; în coborâre; coborâtor. Accent ~. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis

descendent a. care descinde. ║ m. cel ce se trage din: descendenții Romanilor.

*descendént, -ă adj. (lat. descéndens -éntis). Care descinde, scoborîtor: mers descendent. Linie descendentă (în rudenie), posteritate, urmașiĭ cuĭva. Subst. Urmaș, care-șĭ trage originea din cineva: Româniĭ îs descendențĭ aĭ Romanilor.

Ortografice DOOM

descendént adj. m., s. m., pl. descendénți; adj. f., s. f. descendéntă, pl. descendénte

descendént adj. m., s. m., pl. descendénți; f. sg. descendéntă, pl. descendénte

Relaționale

DESCENDÉNT s., adj. 1. s. v. urmaș. 2. s. pl. v. posteritate. 3. adj. v. coborâtor.

DESCENDENT s., adj. 1. s. coborîtor, odraslă, progenitură, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 2. s. pl. posteritate, urmași (pl.), (înv.) mărădic. 3. adj. (FON.) coborîtor, scoborîtor. (Diftong ~.)

Descendent ≠ ascendent

Jargon

DESCENDÉNT, -Ă adj. (cf. fr. descendant, lat. descendens): în sintagmele diftong descendent și intonație descendentă (v.).

Intrare: descendent (adj.)
descendent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descendent
  • descendentul
  • descendentu‑
  • descendentă
  • descendenta
plural
  • descendenți
  • descendenții
  • descendente
  • descendentele
genitiv-dativ singular
  • descendent
  • descendentului
  • descendente
  • descendentei
plural
  • descendenți
  • descendenților
  • descendente
  • descendentelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descendent, descendentăadjectiv

  • 1. Care coboară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: coborâtor descensiv antonime: ascendent
    • 1.1. muzică Gamă descendentă = gamă coborâtoare. DLRLC
    • 1.2. Nod descendent = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.