7 definitzii pentru depistare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DEPISTÁRE depistari s. f. Actziunea de a depista shi rezultatul ei. V. depista.
DEPISTÁRE depistari s. f. Actziunea de a depista shi rezultatul ei. V. depista.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
depistare sf [At: CONTEMP. S. II 1950 nr. 1846 21/5 / Pl: ~tari / E: depista] 1 Aflare a urmei unui lucru ascuns tainuit necunoscut Si: depistat1 (1). 2 Cercetare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DEPISTÁRE depistari s. f. Actziunea de a depista; descoperire. SHcolile de arta shiau propus in vara aceasta o actziune intensa de depistare a talentelor reale. CONTEMPORANUL S. II 1950 nr. 184 6/5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DEPISTÁRE s.f. Actziunea de a depista shi rezultatul ei; descoperire; (fig.) adulmecare. [< depista].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
depistáre s. f. g.d. art. depistắrii; pl. depistắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
depistáre s. f. g.d. art. depistarii; pl. depistari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DEPISTÁRE s. v. aflare descoperire gasire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
depistare, depistarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a depista shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: aflare descoperire gasire
- SHcolile de arta shiau propus in vara aceasta o actziune intensa de depistare a talentelor reale. CONTEMPORANUL S. II 1950 nr. 184 6/5. DLRLC
- 1.1. Adulmecare. DNsinonime: adulmecare
-
etimologie:
- depista DEX '09 DEX '98 DN