DENUNTZÁ denuntz vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoshtintza unei autoritatzi savarshirea unei infractziuni; a face un denuntz. ♦ A pari. 2. A comunica oficial k un contract un act inceteaza de a mai fi in vigoare; a rezilia unilateral un contract. Din fr. dénoncer lat. denuntiare.

denuntza vt [At: I. D. GHICA ap. CADE / V: (inv) ~ntziá / Pzi: ~úntz (inv) ~tzéz / E: fr dénoncer lat denuntio are] 1 A aduce la cunoshtintza unei autoritatzi savarshirea unei infractziuni. 2 (Pex) A pari. 3 A comunica faptul k un contract un act inceteaza de a mai fi in vigoare. 4 A rezilia unilateral un contract.

DENUNTZÁ denuntz vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoshtintza unei autoritatzi savarshirea unei infractziuni a face un denuntz. ♦ A pari. 2. A comunica oficial k un contract un act inceteaza de a mai fi in vigoare; a rezilia unilateral un contract. Din fr. dénoncer lat. denuntiare.

DENUNTZÁ denúntz vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoshtintza unei autoritatzi savirshirea unei infractziuni; a semnala o vinovatzie o abatere. Faceam scrisori denuntzam infamii imi indeplineam conshtiincios rolul impus de dinsa. IBRAILEANU A. 179. ◊ Refl. Daca nu te denuntzi singur te denuntz eu. DEMETRIUS C. 68. ♦ A piri. Popescu ne denuntza capitanului... k sustzinem o absurditate. CAMIL PETRESCU U. N. 328. 2. (Jur.) A comunica k un contract un act inceteaza de a mai fi in vigoare a rezilia unilateral un contract. In 1885 Rominia denuntza conventzia comerciala cu AustroUngaria. IST. R.P.R. 415.

DENUNTZÁ vb. I. tr. 1. A semnala unei autoritatzi comiterea unei infractziuni; a pari. 2. A declara nul nevalabil expirat (un tratat un act etc.). 3. A indica a demonstra. [P.i. denúntz. / < lat. denuntiare cf. fr. dénoncer].

DENUNTZÁ vb. tr. 1. a face un denuntz. ◊ (fam.) a pari. 2. a declara nul expirat (un tratat un contract etc.). 3. a indica a demonstra. (< lat. denuntiare fr. dénoncer)

A DENUNTZÁ denúntz tranz. 1) (persoane) A invinui printrun denuntz; a pari; a declara. 2) (tratate acte etc.) A declara in mod unilateral k incetand de a fi in vigoare. /<fr. dénoncer lat. denuntiare

denuntzà v. 1. a declara a face cunoscut: a denuntza rasboiu; a denuntza un tractat de comertz a declara k inceteaza de a fi in vigoare; 2. a semnala autoritatzii justitziei: a denuntza pe un criminal.

*2) denúntz a á v. tr. (lat. denuntiare; fr. dénoncer; V. anuntz). Declar pirasc anuntz o fapta rea uneĭ autoritatzĭ orĭ altcuĭva: a denuntza un criminal. Denuntz un tratat o conventziune declar k inceteaza de a maĭ fi in vigoare.

denuntzá (a ~) vb. ind. prez. 3 denúntza

denuntzá vb. ind. prez.1 sg. denúntz 3 sg. shi pl. denúntza

DENUNTZÁ vb. 1. a pari a reclama a spune (pop.) a vinde (Mold. Transilv. shi Maram.) a ponoslui (inv.) a jelui a vadi (fam. fig.) a aranja a turna. (La ~ autoritatzilor.) 2. v. dezaproba.

DENUNTZA vb. a piri a reclama a spune (pop.) a vinde (Mold. Transilv. shi Maram.) a ponoslui (inv.) a jelui a vadi (fam. fig.) a aranja a turna. (La ~ autoritatzilor.)

denuntzá (tz át) vb. 1. A aduce la cunoshtintza o infractziune. 2. A rezilia unilateral un contract. Fr. dénoncer. Der. denuntz s. n. deverbal prin analogie cu anuntz; denuntzator s. m.

A DENUNTZA a bate din buze a bate toaca / toba a baga melodii a baga pe tzeava a bingani a boraxa a bori a canta a canta in corul lui tanti Milica a canta la cobza a ciripi a cloncani a compune melodii mari a le da coapte a da in gat a da jet / sifon a da pe goarna / pe gura a da prin shperla a deschide pliscul a desena a duce dorintza in sus a se face broasca la pamant ai face (cuiva) cantarea a guitza a imbarliga a infunda a latra a macani a marai a petzi a pradui a scuipa a trambitza a tranti a turna a se tzine de tzambale a umbla cu plosca / cu plugushorul / cu rashnitza ashi varsa gusha / oala a vinde a vomita.