DENUNTZÁ denúntz vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoshtintza unei autoritatzi savirshirea unei infractziuni; a semnala o vinovatzie o abatere. Faceam scrisori denuntzam infamii imi indeplineam conshtiincios rolul impus de dinsa. IBRAILEANU A. 179. ◊ Refl. Daca nu te denuntzi singur te denuntz eu. DEMETRIUS C. 68. ♦ A piri. Popescu ne denuntza capitanului... k sustzinem o absurditate. CAMIL PETRESCU U. N. 328. 2. (Jur.) A comunica k un contract un act inceteaza de a mai fi in vigoare a rezilia unilateral un contract. In 1885 Rominia denuntza conventzia comerciala cu AustroUngaria. IST. R.P.R. 415.