DENÚNTZ denuntzuri s. n. Informare adresata unei instantze penale cu privire la savarshirea unei infractziuni de catre o persoana; denuntzare (2). Din denuntza (derivat regresiv).

denúntz sn [At: CAMILAR N. I 37 / V: (inv) ~nciu / Pl: ~uri / E: denuntza drr] 1 Informare adresata unui organ de jurisdictzie sau de urmarire penala cu privire la savarshirea unei infractziuni de catre o persoana Si: denuntzare (1) denuntzat¹ (1). 2 (Inv) Comunicat dat unui guvern reactzionar despre pregatirile tainice ale opozitziei revolutzionare sau ale detashamentelor de revolutzionari.

DENÚNTZ denuntzuri s. n. Informare adresata unui organ de jurisdictzie sau de urmarire penala cu privire la savarshirea unei infractziuni de catre o persoana; denuntzare. Din denuntza (derivat regresiv).

DENÚNTZ denuntzuri s. n. Semnalarea catre o autoritate a unei infractziuni; denuntzare delatziune. Agia a aflat totul... A fost un denuntz sau asha ceva. CAMIL PETRESCU O. II 135.

DENÚNTZ s.n. Semnalarea catre o autoritate a unei infractziuni; denuntzare. V. delatziune. [< denuntza].

DENÚNTZ s. n. semnalarea catre o autoritate a comiterii unei infractziuni; denuntzare delatziune. (< denuntza)

DENÚNTZ ~uri n. Informare a unui organ sau a unei persoane in drept despre comiterea unei infractziuni; para. /v. a denuntza

*1) denúntz n. pl. urĭ (d. a denuntza dupa anuntz. V. enuntz). Denuntzare veste care denuntza. Hirtie care contzine o denuntzare.

denúntz s. n. pl. denúntzuri

denúntz s. n. pl. denúntzuri

DENÚNTZ s. denuntzare (livr.) delatziune (pop.) para (inv.) sicofantie (fam. fig.) turnare. (~ adresat justitziei.)

DENUNTZ s. denuntzare (livr.) delatziune (pop.) pira (inv.) sicofantie (fam. fig.) turnare. (~ adresat justitziei.)

DENUNTZ binganeala bingbang borax cantare cantarea cantarilor ciochie ciripeala cloncanit melodie pacura petzitorie scuipat sifon smoala shopteala tranta tranteala.