denaturare sf [At: PONTBRIANT D. / V: (inv) desnat~ / Pl: ~rari / E: denatura] 1 Adaugare a unei substantze straine unui produs pentru al face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat initzial Si: denaturat¹ (1). 2 (Fig) Schimbare (intentzionata) a intzelesului naturii sau caracterului unor cuvinte idei a unui fapt etc. Si: denaturat¹ (2). 3 (Ccr) Cuvant fapt etc. care a fost denaturat (2) Si: denaturat¹ (3).

DENATURÁRE denaturari s. f. 1. Schimbare (adesea intentzionata) a intzelesului unui cuvint a naturii unui lucru unei opere unui principiu sau a realitatzii unui fapt; modificare falsificare. Orice indepartare sau denaturare a ideologiei socialiste insemneaza implicit o intarire a ideologiei burgheze. SCINTEIA 1953 nr. 2562. 2. Operatzie care consta in adaugarea la un produs a unei mici cantitatzi dintro substantza straina pentru al face impropriu destinatziei initziale. Denaturarea alcoolului.

DENATURÁRE sf Actziunea de a denatura. ♦ Schimbare intentzionata a intzelesului a naturii sau a caracterului unor cuvinte idei fapte etc.; deformare falsificare. ♦ Realizare a unui produs impropriu destinatziei initziale prin adaugarea unei cantitatzi oarecare dintro substantza straina. [< denatura].

denaturáre s. f. g.d. art. denaturắrii; pl. denaturắri

denaturáre s. f. g.d. art. denaturarii; pl. denaturari

DENATURÁRE s. l. v. stalcire. 2. alterare deformare escamotare falsificare mistificare mistificatzie rastalmacire (fig.) siluire. (~ celor spuse de cineva.)

DENATURARE s. 1. deformare pocire pocit schimonoseala schimonosire schimonosit scilciere stilcire stilcit stropshire stropshit. (~ a pronuntzarii unor cuvinte.) 2. alterare deformare escamotare falsificare mistificare mistificatzie rastalmacire (fig.) siluire. (~ celor spuse de cineva.)