demonstrativ ~a a [At: VACARESCU GR. 44¹/4 / V: (inv) dim~ ~os~ / Pl: ~i ~e / E: fr démonstratif it dimonstrativo lat demonstrativus] 1 (Grm; is) Pronume ~ Pronume care arata locul in timp sau in spatziu al unui obiect fatza de vorbitor. 2 (Grm; is) Adjectiv ~ Adjectiv care arata departarea sau apropierea unui obiect fatza de vorbitor. 3 Care demonstreaza sau serveshte la o demonstratzie (12) Si: ilustrativ. 4 (D. gesturi manifestari ale oamenilor) Care exprima in mod ostentativ un sentiment o parere etc.

DEMONSTRATÍV A demonstrativi e adj. 1. Care demonstreaza sau serveshte la demonstrare. V. ilustrativ. Exemplu demonstrativ. Lectzie demonstrativa. ◊ (Mil.) Exercitziu (teoretic) demonstrativ = exercitziu tactic in care se arata modul cel mai corect de executzie a unei teme de lupta; exercitziu model. Tragere demonstrativa = tragere la care se demonstreaza puterea de patrundere a proiectilului prin diferite obstacole care le poate intilni pe traiectoria lui. 2. Care da pe fatza ostentativ un sentiment o parere o atitudine etc. Gest demonstrativ. ▭ A plecat spre ieshire... cu un dispretz demonstrativ pentru portar. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 115. 3. (Gram. in expr.) Pronume demonstrativ = pronume care inlocuieshte un substantiv aratind totodata locul (in timp sau in spatziu al) obiectului respectiv fatza de vorbitor. Adjectiv demonstrativ = adjectiv care insotzeshte substantivele determinindule shi indicind departarea sau apropierea acestora in timp sau in spatziu.

DEMONSTRATÍV A adj. 1. Care foloseshte pentru a demonstra; ilustrativ. ◊ Pronume demonstrativ = pronume care tzine locul unui substantiv indicand shi locul obiectului respectiv fatza de vorbitor; adjectiv demonstrativ = adjectiv care insotzeshte un substantiv determinandul shi indicand departarea sau apropierea acestuia in timp shi spatziu. 2. Care manifesta care arata ostentativ un sentiment o atitudine etc. [Cf. lat. demonstrativus fr. démonstratif].

DEMONSTRATÍV A adj. 1. care demonstreaza care serveshte pentru a demonstra; ilustrativ. ♦ pronume ~ = pronume care arata locul in timp shi spatziu al obiectului fatza de vorbitor; adjectiv ~ = adjectiv care indica departarea sau apropierea unui obiect; articol ~ = articol adjectival. 2. care manifesta care arata ostentativ un sentiment o atitudine etc. (< fr. démonstratif lat. demonstrativus)

DEMONSTRATÍV ~a (~i ~e) 1) Care demonstreaza ceva; servind la demonstratzia unor lucruri. 2): Pronume ~ pronume care arata raporturi spatziale intre persoana vorbitoare shi obiectul sau persoana despre care este vorba. Adjectiv ~ adjectiv care arata departarea sau apropierea unui obiect. 3) Care manifesta deschis shi in mod vadit o anumita atitudine sau un anumit sentiment de regula depreciativ. /<fr. démonstratif lat. demonstrativus

demonstrativ a. 1. ce serva a demonstra: proba demonstrativa; 2. care da ushor sa intzeleaga ce cugeta: caracter demonstrativ; 3. Gram. se zice de pronumele ce serva a indica cu preciziune: acest acel; 4. gen demonstrativ in retorica care are de obiect elogiul sau blamul expunerea unei teze morale sau filozofice.

*demonstratív a adj. (lat. demonstrativus). Care demonstreaza: argument demonstrativ. Care face multe demonstratziunĭ de amicitzie orĭ de dushmanie care nu ascunde ceĭa ce ce cugeta: persoana demonstrativa. Ret. Gen demonstrativ al caruĭ obiect e lauda saŭ reprobarea. Gram. Pronume demonstrativ care arata k: acesta acela. Adv. In mod demonstrativ.

demonstratív adj. m. pl. demonstratívi; f. demonstratíva pl. demonstratíve

demonstratív adj. m. pl. demonstratívi; f. sg. demonstratíva pl. demonstratíve

DEMONSTRATÍV adj. 1. exemplificativ ilustrativ. (O experientza chimica ~.) 2. (GRAM.) (inv.) aratator. (Pronume ~.) 3. v. ostentativ.

DEMONSTRATIV adj. 1. exemplificativ ilustrativ. (O experientza chimica ~.) 2. (GRAM.) (inv.) aratator. (Pronume ~.) 3. ostentativ provocator. (O atitudine ~.)

DEMONSTRATÍV A adj. (cf. lat. demonstrativus fr. démonstratif): in sintagmele articol demonstrativ adjectiv demonstrativ shi pronume demonstrativ (v.).