delasare sf [At: HELIADE O. II 357 / Pl: ~sari / E: delasa] 1 (Inv) Parasire. 2 Neglijare a unor treburi incepute Si: delasat¹ (2). 3 Abandonare a unor treburi incepute Si: delasat¹ (3). 4 Neglijare a tzinutei a aspectului personal.

DELASÁRE delasari s. f. Faptul de a (se) delasa; nepasare neglijentza lipsa de interes fatza de o sarcina sau de o munca inceputa. Partidul cheama pe membrii sai shi pe totzi oamenii muncii sa intareasca necontenit statul de democratzie populara prin aplicarea ferma a tuturor legilor shi combaterea oricarei manifestari de slabire a disciplinei de stat a oricarei tendintze de delasare shi molesheala in indeplinirea sarcinilor de stat. SCINTEIA 1952 nr. 2365. Oltul strabate lumea viatza lui semanind tot timpul cu a unui om care ishi traieshte destinul in mod patetic cu izbucniri frenetice shi delasari cumplite. BOGZA C. O. 143.

DELASÁRE s.f. Faptul de a se delasa; nepasare neglijentza. [< delasa].

delasáre s. f. g.d. art. delasắrii; pl. delasắri

delasáre s. f. g.d. art. delasarii; pl. delasari

DELASÁRE s. 1. v. indiferentza. 2. v. neglijentza.

DELASARE s. apatie indiferentza indolentza inertzie insensibilitate nepasare pasivitate placiditate tembelism (livr.) impasibilitate prostratzie (rar) indiferentism neingrijire pasivism (inv.) negrija negrijintza tembelic (grecism inv.) adiaforie (fig.) raceala. (Stare de totala ~.)