dedesubt [At: PSALT. HUR. 118^r/7 / V: ~upt / Pl: (10-13) ~uri / E: de⁴ + de⁴ + subt] 1-2 av (Îoc deasupra; adesea precedat de pp „de”) (În partea de) jos. 3 av (Îoc deasupra; adesea precedat de pp „de”) Sub ceva. 4 ai De jos. 5 ai Dinăuntru. 6 pp (Îf ~ul; construit cu cazul G) Exprimă situarea inferioară între două elemente în contact Si: sub. 7 pp (Îf ~ul; construit cu cazul G) Exprimă situarea inferioară între două elemente care nu sunt în contact Si: pe sub. 8 pp (Îf ~ul; construit cu cazul G) În josul. 9 pp (Fig; îf ~ul; construit cu cazul G) Exprimă raportul dintre partea manifestă a unui fapt și partea invizibilă. 10 sna Partea cea mai de jos a unui lucru. 11 sna Partea cea mai adâncă a unui lucru. 12-13 sn (Fig; mpl) Partea ascunsă, tăinuită (și necinstită) a unei afaceri, a unei situații etc.

DEDESÚBT², dedesubturi, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Parte ascunsă, tăinuită. Nu învățam nimic interesîndu-mă de supărările și dedesubturile din traiul ticălos și necăjit al celor mai bătrîni. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 193. Darea în vileag a dedesubtului acelei «afaceri». M. I. CARAGIALE, C. 150. 2. (Concret) Partea cea mai de jos, cea mai adîncă. Crapii și somnii îi cercetează dedesubturile [plaviei]. SADOVEANU, P. M. 129.

DEDESÚBT² ~uri n. 1) Partea cea mai de jos a ceva. 2) fig. Parte ascunsă a unui lucru sau a unei afaceri. /de + de + subt

dedesúbt² s. n., pl. dedesúbturi

dedesúbt s. n., pl. dedesúbturi

dedesubt

dedesubt.