9 definitzii pentru decretare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DECRETÁRE s. f. Actziunea de a decreta shi rezultatul ei. V. decreta.
decretare sf [At: POLIZU / Pl: ~tari / E: decreta] 1 Ordonare prin decret (1) Si: decretat1 (1). 2 Stabilire printro decizie a unei autoritatzi Si: decretat1 (2). 3 Afirmare in mod sententzios shi categoric Si: decretat1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DECRETÁRE decretari s. f. (Rar) Actziunea de a decreta shi rezultatul ei. V. decreta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de dante
- actziuni
DECRETÁRE decretari s. f. (Rar) Actziunea de a decreta shi rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DECRETÁRE s.f. Actziunea de a decreta shi rezultatul ei. [< decreta].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
decretáre (decre) s. f. g.d. art. decretắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
decretáre s. f. (sil. cre) g.d. art. decretarii
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DECRETÁRE s. (JUR.) proclamare. (~ starii de urgentza.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DECRETARE s. (JUR.) proclamare. (~ starii de urgentza.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: de-cre-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decretare, decretarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a decreta shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: proclamare
etimologie:
- decreta DEX '09 DEX '98 DN