decíndea av vz decinde

DECÍNDEA adv. (Învechit, azi rar, popular) Dincolo, de partea cealaltă. Generalul Lupu trecuse de la Bechet Dunărea spre a constata izbînda și a lua comanda noilor pozițiuni, cîștigate de oștile romînești ce operau decindea. ODOBESCU, S. III 604. ◊ Loc. prep. De decindea. [Provincialisme] aparținînd uneori ținuturilor de peste Milcov, alteori s-ar crede chiar graiului romînilor de decindea Dunării. ODOBESCU, S. II 492.

DECÍNDEA adv. (Înv.) De partea cealaltă, dincolo. – Lat. de + ecce + inde.

decindea adv. de ceea parte a unui rîu: trecuse toată Dunărea decindea OD. [Vechiu-rom. cinde, dincolo = lat. ECC’INDE].

decínde av [At: (a. 1608) CUV. D. BĂTR. I, 159/26 / V: ~ea / E: lat de ecce inde] (Înv; asr; construit adesea cu pp „peste”, „prin”, „de” sau precedat de pp „pe”) 1 Aproape. 2 Direct.^[1] modificată

decínde adv. (de și cinde). Vechĭ. Dincolo. Decinde de Nistru saŭ decindea Nistruluĭ, dincolo de Nistru. Pe decinde de, pe dincolo de.

decíndea (pop., înv.) adv.

decíndea adv.

DECÍNDE adv. v. dincolo.

decinde adv. v. DINCOLO.

decíndea adv. – Dincolo, de partea cealaltă. – Var. (de)cinde. Mr. dițindea. Lat. eccum inde (Pușcariu 365; Candrea-Dens., 855; Tiktin; Candrea); cf. alb. këndejë, v. sp. aquende, sp. allende. Var. cinde, înv., apare la Dosoftei; decinde are încă o circulație populară. V. Voiculescu folosește decinde ca s. f. (malul celălalt). După Philippide, Principii, 92, etimonul ar fi lat. de hic inde.

decínde(a) adv. (înv.) dincolo; de partea cealaltă.