deblocare sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~cări / E: debloca] 1 Înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație Si: deblocat¹ (1), degajare. 2 Repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini Si: deblocat¹ (2). 3 Ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești Si: deblocat¹ (3). 4 Scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei Si: deblocat¹ (4).

DEBLOCÁRE, deblocări, s. f. Acțiunea de a debloca.

DEBLOCÁRE s.f. Acțiunea de a debloca și rezultatul ei. [< debloca].

DEBLOCÁRE s. f. acțiunea de a debloca. ◊ suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conținut mintal. (< debloca)

*deblocáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a debloca.

deblocáre (de-blo-) s. f., g.-d. art. deblocắrii; pl. deblocắri

deblocáre s. f. (sil. -blo-) → blocare

DEBLOCÁRE s. 1. degajare, eliberare. (~ a unui drum înzăpezit.) 2. (MIL.) despresurare. (~ a unei cetăți asediate.)

DEBLOCARE s. 1. degajare, eliberare. (~ a unui drum înzăpezit.) 2. (MIL.) despresurare. (~ a unei cetăți asediate.)

DEBLOCÁRE (< debloca) s. f. 1. Operație de înlăturare a unei blocări (ex. în căile ferate, prin d. se anulează interdicția care împiedică acționarea organelor de comandă sau de execuție). 2. Ridicarea interdicției de transportare sau de vânzare a unei mărfi (de regulă alimentare). ◊ Deblocarea conturilor = dispunerea folosirii libere a conturilor bancare. ◊ Deblocarea prețurilor = permiterea variației libere a prețurilor, mărfurilor, serviciilor, forței de muncă sub influența cererii și a ofertei; liberalizare. 3. (MED.) Suprimare a inhibițiilor afective (care se opun exteriorizării delirului sau conflictelor inconștiente) cu ajutorul anestezicelor sau psihotonicelor (ex. eter, barbiturice, amfetamină ș.a.).