dexonline

info

14 definiții pentru deșuruba

din care

explicative (9)
morfologice (3)
relaționale (1)
argou (1)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘURUBÁ, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Pref. de- + [în]șuruba.

deșuruba vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~upa / S și: (îvp) desș~ / Pzi: ~bez / E: des- + (în)șuruba] 1 A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se află înșurubat. 2 (Pex) A desprinde un obiect din șuruburi.

DEȘURUBÁ, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Des¹- + [în]șuruba.

DEȘURUBÁ, deșurubez, vb. I. Tranz. (Cu privire la șuruburi sau obiecte înșurubate) A desface (printr-o mișcare de învîrtire); (cu privire la un obiect prins cu șuruburi) a desprinde, a demonta (scoțînd șuruburile). Am deșurubat becul. ▭ Șmecherie începu să deșurubeze buloane. DUMITRIU, V. L. 131. – Variante: desșurubá (IBRĂILEANU, A. 176), desșurupá (SEBASTIAN, T. 12) vb. I.

A DEȘURUBÁ ~éz tranz. 1) (șuruburi) A scoate prin învârtire din locul de înșurubare. 2) (obiecte înșurubate) A desprinde din șuruburi. /des- + a [în]șuruba

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

desșurupa v vz deșuruba

DESȘURUBÁ vb. I v. deșuruba.

DESȘURUPÁ vb. I v. deșuruba.

desșurubéz (est) și -péz (vest) v. tr. (v. înșurubez). Întorc șurubu înapoĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deșurubá (a ~) vb., ind. prez. 3 deșurubeáză

deșurubá vb., ind. prez. 1 sg. deșurubéz, 3 sg. și pl. deșurubeáză

deșuruba

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A deșuruba ≠ a înșuruba

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

deșuruba, deșurubez v. t. a ancheta, a interoga.

Intrare: deșuruba

deșuruba verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) deșuruba	deșurubare	deșurubat deșurubatu‑	deșurubând deșurubându‑	singular	plural
		(a) deșuruba	deșurubare	deșurubat deșurubatu‑	deșurubând deșurubându‑	deșurubează	deșurubați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	deșurubez	(să) deșurubez	deșurubam	deșurubai	deșurubasem
	a II-a (tu)	deșurubezi	(să) deșurubezi	deșurubai	deșurubași	deșurubaseși
	a III-a (el, ea)	deșurubează	(să) deșurubeze	deșuruba	deșurubă	deșurubase
plural	I (noi)	deșurubăm	(să) deșurubăm	deșurubam	deșurubarăm	deșurubaserăm deșurubasem
	a II-a (voi)	deșurubați	(să) deșurubați	deșurubați	deșurubarăți	deșurubaserăți deșurubaseți
	a III-a (ei, ele)	deșurubează	(să) deșurubeze	deșurubau	deșurubară	deșurubaseră

desșuruba verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) desșuruba	desșurubare	desșurubat desșurubatu‑	desșurubând desșurubându‑	singular	plural
		(a) desșuruba	desșurubare	desșurubat desșurubatu‑	desșurubând desșurubându‑	desșurubează	desșurubați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	desșurubez	(să) desșurubez	desșurubam	desșurubai	desșurubasem
	a II-a (tu)	desșurubezi	(să) desșurubezi	desșurubai	desșurubași	desșurubaseși
	a III-a (el, ea)	desșurubează	(să) desșurubeze	desșuruba	desșurubă	desșurubase
plural	I (noi)	desșurubăm	(să) desșurubăm	desșurubam	desșurubarăm	desșurubaserăm desșurubasem
	a II-a (voi)	desșurubați	(să) desșurubați	desșurubați	desșurubarăți	desșurubaserăți desșurubaseți
	a III-a (ei, ele)	desșurubează	(să) desșurubeze	desșurubau	desșurubară	desșurubaseră

desșurupa verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) desșurupa	desșurupare	desșurupat desșurupatu‑	desșurupând desșurupându‑	singular	plural
		(a) desșurupa	desșurupare	desșurupat desșurupatu‑	desșurupând desșurupându‑	desșurupează	desșurupați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	desșurupez	(să) desșurupez	desșurupam	desșurupai	desșurupasem
	a II-a (tu)	desșurupezi	(să) desșurupezi	desșurupai	desșurupași	desșurupaseși
	a III-a (el, ea)	desșurupează	(să) desșurupeze	desșurupa	desșurupă	desșurupase
plural	I (noi)	desșurupăm	(să) desșurupăm	desșurupam	desșuruparăm	desșurupaserăm desșurupasem
	a II-a (voi)	desșurupați	(să) desșurupați	desșurupați	desșuruparăți	desșurupaserăți desșurupaseți
	a III-a (ei, ele)	desșurupează	(să) desșurupeze	desșurupau	desșurupară	desșurupaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

deșuruba, deșurubezverb

1. A desface (prin învârtire) un șurub (sau un obiect) din locul în care se afla înșurubat. DEX '09 DEX '98 DLRLC

antonime: înșuruba
- format_quote Am deșurubat becul. DLRLC
- format_quote Șmecherie începu să deșurubeze buloane. DUMITRIU, V. L. 131. DLRLC
- 1.1. A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

Prefix de- + [în]șuruba. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.