optziuni
  • info

18 definitzii pentru deshela

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DESHELÁ1 deshél vb. I. Tranz. A indoi a vatama a frange spinarea unui animal sau p. ext a unui om cu poveri ori eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. Sa deshelat de atata caratura. Pref. de + shale.

deshela1 vt [At: PSALT. HUR. 47v/25 / V: (irg) dash~ (reg) deshalá1 dshalá dishalá dish~ / S shi: (inv) dessh~ / Pzi: deshél / E: de(s) + shale] (Pop) 1 vt (C.i. spinarea unui animal sau pex a unui om) A frange de poveri ori de eforturi prea mari ori de lovituri puternice Si: a indoi. 23 vtr (Pex) A (se) istovi din cauza eforturilor depuse. 4 vt (C.i. animale shi oameni) A bate crunt.

deshela2 v [At: PSALT. HUR. ap. DLR ms / V: (reg) ~shala2 / Pzi: deshel shi ~lez / E: ctm desheua + shale] A desheua. corectata

DESHELÁ1 deshél vb. I. Tranz. A indoi a vatama a frange spinarea unui animal sau p. ext. a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. Sa deshelat de atata caratura. Des1 + shale.

DESHELÁ2 deshél vb. I. Tranz. (Cu privire la cai mai rar la alte animale p. ext. la om) A indoi spinarea a vatama a fringe a rupe (prin poveri prea mari sau prin lovituri puternice). Apuca un par shi deshala vaca. SBIERA P. 292. (In forma regionala deshala) Baiete nebunitai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu calare pe purcel sa mil deshali? REBREANU R. II 30. Au aruncato indatamare jos [pielea de bivol] cal deshala nu alta atit de grea era. SBIERA P. 178. ◊ Refl. In spinare?... Poloboace de cite 60 vedre unul? Sa ne deshelam? ALECSANDRI T. I 441. Varianta: (regional) deshalá vb.I.

A DESHELÁ deshél tranz. (persoane sau animale de tractziune) A face sa se deshele; a speti. /des + shale

A SE DESHELÁ ma deshél intranz. (despre persoane sau animale de tractziune) Ashi vatama shalele din cauza unor eforturi excesive; a se speti. /des + shale

deshelà v. 1. a scoate sheaua; 2. a frange shalele mijlocul: l’a batut de l’a deshelat.

deshala1 v vz deshela1

DESHALÁ vb. I v. deshela2.

deshél a á v. tr. (d. sha shea pl. shele. Deshel deshelĭ deshala [din desheala]; sa deshele. V. inshel). Iaŭ shaŭa de pe cal: a deshela calu. Vatam shalele deformez mijlocu caluluĭ: la batut pina la deshelat. V. refl. Imĭ deformez mijlocu ma spetesc: m’am deshelat carind apa. Vechĭ. Incovoĭ. V. dahulez.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!deshela (a ~) (a frange spinarea) vb. ind. prez. 1 sg. deshel 3 deshala/desheala; conj. prez. 1 sg. sa deshel 3 sa deshele; imper. 2 sg. afirm. deshala/desheala

deshelá (a ~) (a frange spinarea) vb. ind. prez. 1 sg. deshél 3 deshála; conj. prez. 3 sa deshéle; ger. desheland; part. deshelát

deshelá (a frange spinarea a speti a scoate shaua) vb. ind. prez. 1 sg. deshél 3 sg. shi pl. deshála; conj. prez. 3 sg. shi pl. deshéle; ger. desheland; part. deshelát

deshela (ind. prez. 1 sg. deshel 3 sg. shi pl. deshala)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DESHELÁ vb. a istovi a speti (Munt. shi Transilv.) a daula (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

DESHELA vb. a istovi a speti (Munt. shi Transilv.) a daula (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

deshalá deshal vb. tranz. refl. (pop.) Ashi indoi spinarea a se incovoia. Var. a lui deshela (< des + shale) (DEX MDA).

Intrare: deshela
deshela1 (conj. 3 deshele) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT30)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deshela
  • deshelare
  • deshelat
  • deshelatu‑
  • desheland
  • deshelandu‑
 singular plural
  • deshala
  • deshelatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • deshel
 (sa)
  • deshel
  • deshelam
  • deshelai
  • deshelasem
a II-a (tu)
  • desheli
 (sa)
  • desheli
  • deshelai
  • deshelashi
  • deshelaseshi
a III-a (el, ea)
  • deshala
 (sa)
  • deshele
  • deshela
  • deshela
  • deshelase
plural I (noi)
  • deshelam
 (sa)
  • deshelam
  • deshelam
  • deshelaram
  • deshelaseram
  • deshelasem
a II-a (voi)
  • deshelatzi
 (sa)
  • deshelatzi
  • deshelatzi
  • deshelaratzi
  • deshelaseratzi
  • deshelasetzi
a III-a (ei, ele)
  • deshala
 (sa)
  • deshele
  • deshelau
  • deshelara
  • deshelasera
deshela2 (conj. 3 deshale) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT31)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deshela
  • deshelare
  • deshelat
  • deshelatu‑
  • desheland
  • deshelandu‑
 singular plural
  • deshala
  • deshelatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • deshel
 (sa)
  • deshel
  • deshelam
  • deshelai
  • deshelasem
a II-a (tu)
  • desheli
 (sa)
  • desheli
  • deshelai
  • deshelashi
  • deshelaseshi
a III-a (el, ea)
  • deshala
 (sa)
  • deshale
  • deshela
  • deshela
  • deshelase
plural I (noi)
  • deshelam
 (sa)
  • deshelam
  • deshelam
  • deshelaram
  • deshelaseram
  • deshelasem
a II-a (voi)
  • deshelatzi
 (sa)
  • deshelatzi
  • deshelatzi
  • deshelaratzi
  • deshelaseratzi
  • deshelasetzi
a III-a (ei, ele)
  • deshala
 (sa)
  • deshale
  • deshelau
  • deshelara
  • deshelasera
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deshala
  • deshalare
  • deshalat
  • deshalatu‑
  • deshaland
  • deshalandu‑
 singular plural
  • deshala
  • deshalatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • deshal
 (sa)
  • deshal
  • deshalam
  • deshalai
  • deshalasem
a II-a (tu)
  • deshali
 (sa)
  • deshali
  • deshalai
  • deshalashi
  • deshalaseshi
a III-a (el, ea)
  • deshala
 (sa)
  • deshale
  • deshala
  • deshala
  • deshalase
plural I (noi)
  • deshalam
 (sa)
  • deshalam
  • deshalam
  • deshalaram
  • deshalaseram
  • deshalasem
a II-a (voi)
  • deshalatzi
 (sa)
  • deshalatzi
  • deshalatzi
  • deshalaratzi
  • deshalaseratzi
  • deshalasetzi
a III-a (ei, ele)
  • deshala
 (sa)
  • deshale
  • deshalau
  • deshalara
  • deshalasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

deshela, deshelverb

  • 1. A indoi a vatama a frange spinarea unui animal cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: speti
    • format_quote Apuca un par shi deshala vaca. SBIERA P. 292. DLRLC
    • format_quote Baiete nebunitai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu calare pe purcel sa mil deshali? REBREANU R. II 30. DLRLC
    • format_quote Au aruncato indatamare jos [pielea de bivol] cal deshala nu alta atit de grea era. SBIERA P. 178. DLRLC
    • format_quote reflexiv Sa deshelat de atata caratura. DEX '09 DEX '98
    • format_quote reflexiv In spinare?... Poloboace de cite 60 vedre unul? Sa ne deshelam? ALECSANDRI T. I 441. DLRLC
etimologie:
  • Prefix de + shale DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.