DANCI, danci, s. m. (Pop.) Copil de țigan. – Din țig. den ci „dă-mi ceva”.

danci smi [At: CONTEMPORANUL, I, 491 / V: ~u, (reg) dănci, denci / E: rrm den ci „dă-mi ceva”] (Pop) 1 Copil de țigan Si: puradel. 2 Țigan lăutar.

DANCI, danci, s. m. Copil de țigan. – Din țig. den ci „dă-mi ceva”.

dancĭ m., pl. tot așa (d. numele Dan, dim. Dancĭu). Iron. Băĭat de Țigan. – Dim. dăncĭúc. V. puradeŭ.

dánciu sn vz danci

danciu m. 1. lăutar țigan (după numele ce-l poartă adesea): ia ascultați, dancilor... să-mi cântați o horă AL.; 2. (ironic) copil mai mare de țigan.

danci (pop.) s. m., pl. danci

danci s. m., pl. danci

DANCI s. (pop.) parpandel, puradel. (Un ~ tuciuriu.)

DANCI s. (pop.) parpandel, puradel. (Un ~ tuciuriu.)

dánci, danci, (danciu), s.m. – (reg.) 1. Copil de țigan. 2. Lăutar. ♦ (onom.) Danci, Danciu, nume de familie frecvent în zona Vișeu, Borșa, Săcel (Danci), respectiv Cernești (Danciu) (3.711, respectiv 1.765 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din țig. den ci „dă-mi ceva” (DEX, MDA); dim. de la n. pr. Dan (< ebr. Danihel „judecător-Domnul”) (Scriban; Constantinescu, 1963: 39).