7 definiții pentru dănciuc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DĂNCIÚC, dănciuci, s. m. Diminutiv al lui danci. – Danci + suf. -uc.
DĂNCIÚC, dănciuci, s. m. Diminutiv al lui danci. – Danci + suf. -uc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
dănciúc1 sm [At: IOSIF, V. 34 / V: (reg) ~úg / Pl: ~i / E: danci + -uc] 1-2 (Pop; fam; șhp) Danci (mic) Si: dăncic (1-2), dănciucel (1-2), dănciuleț (1-2), dănciulică (1-2), dencișor (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dănciúc2 sm [At: PONTBRIANT, D. / V: dan~ / Pl: ~i / E: rs денцик] 1 (Înv) Ordonanță. 2 (Pex) Om lipsit de inteligență. 3 (Pex) Om de nimic Si: pierde-vară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dănciuc m. copil de țigan mai mic: o țigăncuță cu un dănciuc aproape gol în brațe CAR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dăncĭúc V. dancĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dănciúc (pop.) s. m., pl. dănciúci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dănciúc s. m., pl. dănciúci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
dănciuc, dănciucisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui danci. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Danci + sufix -uc. DEX '98 DEX '09