9 definiții pentru dârdâit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DÂRDÂÍT s. n. Dârdâială. – V. dârdâi.
DÂRDÂÍT s. n. Dârdâială. – V. dârdâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
dârdâít sn [At: DELAVRANCEA, S. 55 / V: dărdăít / Pl: ~uri / E: dârdâi] 1-7 Dârdâire (1-7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DÎRDÎÍT s. n. Faptul de a dîrdîi; dîrdîială. ♦ Zvîcnire. Să fi văzut [la horă] îndoiala rotundă a trupului și dîrdîitul vinelor sprintene, ai fi crezut că naiba gîdelă astă tinerime plină de foc ș-o aruncă în sus ca p-o minge. DELAVRANCEA, S. 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dârdâít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dârdâít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DÂRDÂÍT s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănțănit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DÂRDÂÍT s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DÎRDÎIT s. 1. dîrdîială, tremur, tremurat, tremurătură, tremurici. (Un ~ de frig.) 2. clănțăneală, clănțănire, clănțănit, clănțănitură, dîrdîială. (~ dinților.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dîrdîit s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dârdâitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a dârdâi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dârdâială
- 1.1. Zvâcnire. DLRLCsinonime: zvâcnire
- Să fi văzut [la horă] îndoiala rotundă a trupului și dîrdîitul vinelor sprintene, ai fi crezut că naiba gîdelă astă tinerime plină de foc ș-o aruncă în sus ca p-o minge. DELAVRANCEA, S. 55. DLRLC
-
-
etimologie:
- dârdâi DEX '98 DEX '09