10 definiții pentru zvâcnire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

zvâcnire sf [At: CALENDARIU (1814), 163/17 / V: (înv) zbăc~, zbâ~, zbâgn~, sbăc~, sbegn~, sv~, svugn~ / Pl: ~ri / E: zvâcni] 1-2 Zvâcneală (1-2). 3 Circulație a sângelui în ritm mai rapid decât ritmul normal. 4 Zvâcnet (3). 5 (Fig) Pornire bruscă. 6 (Fig) Deplasare rapidă și neașteptată (într-o direcție).

ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului.

zbegnire sf vz zvâcnire

zvîcnire s.f. Acțiunea de a zvîcni și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zvîcni.

ZVÎCNÍRE, zvîcniri, s. f. Faptul de a zvîcni; tresărire, bătaie a inimii, a tîmplelor etc. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. Generalul îl măsură cu mirare și-cu o zvîcnire nervoasă de mustață. REBREANU, P. S. 93. ♦ Fig. Izbucnire trecătoare, de scurtă durată. În ochii generalului licări o zvîcnire vicleană. VORNIC, P. 124. I-a spus cu o voce schimbată, aspră, tușei Tudora care avea în ochi o zvîcnire de spaimă: «Bine, bine, la treabă!». PAS, Z. I 266. Cîntecul era lung și uniform, cu zvîcniri de pălălaie care se stinge. DAN, U. 173.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZVÂCNÍRE s. v. palpitație.

ZVÎCNIRE s. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii).

Intrare: zvâcnire
zvâcnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvâcnire
  • zvâcnirea
plural
  • zvâcniri
  • zvâcnirile
genitiv-dativ singular
  • zvâcniri
  • zvâcnirii
plural
  • zvâcniri
  • zvâcnirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zvâcnire, zvâcnirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a zvâcni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Generalul îl măsură cu mirare și cu o zvîcnire nervoasă de mustață. REBREANU, P. S. 93. DLRLC
    • 1.2. figurat Izbucnire trecătoare, de scurtă durată. DLRLC
      • format_quote În ochii generalului licări o zvîcnire vicleană. VORNIC, P. 124. DLRLC
      • format_quote I-a spus cu o voce schimbată, aspră, tușei Tudora care avea în ochi o zvîcnire de spaimă: «Bine, bine, la treabă!». PAS, Z. I 266. DLRLC
      • format_quote Cîntecul era lung și uniform, cu zvîcniri de pălălaie care se stinge. DAN, U. 173. DLRLC
etimologie:
  • vezi zvâcni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.