6 definiții pentru căușel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂUȘÉL, căușele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui căuș. [Pr.: că-u-] – Căuș + suf. -el.
CĂUȘÉL, căușele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui căuș. [Pr.: că-u-] – Căuș + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căușel sn [At: SEVASTOS, C., 175/6 / P: că-u~ / Pl: ~e / E: căuș + -el] 1-20 (Șhp) Căuș (1, 4, 7, 12, 15, 16, 20, 23, 26, 29). 21-40 (Șhp) Căuș (2, 5, 8, 11, 13, 16, 21, 24, 27, 30). 41-58 (Șhp) Căuș (3, 6, 9,14,17, 22, 25, 28, 31). 59 (Arg) Grad militar inferior Si: căprar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂUȘÉL, căușele, s. n. (Popular) Diminutiv al lui căuș (1). Să-ți dau și eu... Un căușel de făină. SEVASTOS, C. 175. – Pronunțat: că-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂUȘÉL, căușele, s. n. (Pop.) 1. Diminutiv al lui căuș. 2. Căprar. [Pr.: că-u-]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căușél (pop.) (că-u-) s. n., pl. căușéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căușél s. n. (sil. că-u-), pl. căușéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: că-u-șel
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
căușel, căușelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui căuș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să-ți dau și eu... Un căușel de făină. SEVASTOS, C. 175. DLRLC
-
- 2. Căprar. DLRMsinonime: căprar
etimologie:
- Căuș + sufix -el. DEX '98 DEX '09