CĂPRÁR², căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Din magh. káprár (káplár). Cf. bg. kaprál, rus. kaprál.

căprár² sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 74/37 / V: ~plár, ~ál / Pl: ~i / E: mg káprár (káplár)] (Pop) 1-2 Caporal (1-2). 3 Flăcău care adună colacii la jocul cu țurca.

CĂPRÁR², căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Probabil din magh. káprár (káplár). Cf. bg. kapral, rus. kaprál.

CĂPRÁR², căprari, s. m. (Învechit și popular) Caporal. Pe front, căprarii comandau companiile. CAMILAR, N. II 374. Acest cîntec îl făcui Eu, căprarul Păvăloaie, Stînd de strajă noaptea-n ploaie. COȘBUC, P. II 50.

CĂPRÁR², căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Magh. káprár.

CĂPRÁR¹ ~i m. pop. Grad militar imediat inferior celui de sergent; caporal. /<ung. káprar, germ. Kapral

căprar m. caporal. [Nemț.KAPRAL (= KORPORAL); din terminologia militară austro-ungară].

2) căprár m. V. caporal.

caporál sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 74/16 / Pl: ~i / E: fr caporal] 1 Grad militar imediat inferior celui de sergent Si: căprar² (1). 2 Militar cu gradul de caporal (1) Si: căprar² (2).

*caporál m., pl. lĭ (fr. caporal, d. it. caporale). Soldat gradat inferior sergentuluĭ și care poartă în armata românească doŭă galoane de lînă galbenă. – Și căprar, (rus. germ. kapral). V. brigadier.

căprár (păstor, caporal) (pop.) (că-prar) s. m., pl. căprári

căprár (păstor, caporal) s. m. (sil. -prar), pl. căprári

CĂPRÁR s. v. caporal.

căprar s. v. CAPORAL.

căprár², căprari, s.m. – (mil.; pop.) Caporal: „Câți îs fileri și căprari” (Țiplea, 1906: 492). – Din magh. káprár (káplár) (DEX, DLRM, MDA), cf. rus. kaprál; din germ. Kapral (= Korporal) (Scriban, Șăineanu); terminologie militară austro-maghiară.

căprár, -i, s.m. – (mil.) Caporal: „Câți îs fileri și căprari” (Țiplea 1906: 492). – Probabil din magh. káprár (káplár), cf. rus. kaprál.

căprar, căprari s. m. 1.(mil., înv.) caporal. 2. (deț., reed.) supraveghetor de noapte. 3. șef foarte sever. 4. femeie dură, cu comportament și aspect fizic masculin.