14 definiții pentru căsători
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂSĂTORÍ, căsătoresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni prin căsătorie cu cineva. – Din căsător (înv. „soț” < casă1 + suf. -ător).
CĂSĂTORÍ, căsătoresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni prin căsătorie cu cineva. – Din căsător (înv. „soț” < casă1 + suf. -ător).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căsătorí vtr [At: PRAV. 859 / Pzi: ~résc / E: căsător] 1-2 A (se) uni prin căsătorie (1) (cu cineva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂSĂTORÍ, căsătoresc, vb. IV. Refl. A se uni prin căsătorie; (despre femei) a se mărita, (despre bărbați) a se însura. Ș-apoi noi eram mai în vîrstă cînd ne-am căsătorit? ALECSANDRI, T. I 349. ♦ Tranz. (Rar) A uni, prin căsătorie; a fi de acord cu căsătoria fiicei sale (sau a fiului său). Am fete de căsătorit. ALECSANDRI, T. I 135.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂSĂTORÍ, căsătoresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni prin căsătorie. – Din căsător (înv.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A CĂSĂTORÍ ~ésc tranz. A face să se căsătorească. /Din înv. căsător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CĂSĂTORÍ mă ~ésc intranz. (despre bărbați sau femei) A se uni prin căsătorie cu o persoană de sex opus. /Din înv. căsător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căsători v. 1. a uni pe un bărbat cu o femeie prin căsătorie: 2. fig. a asocia, a uni; 3. a lua de bărbat, de soție. [Din vechiu rom. căsătoriu, casnic, soț].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căsătorésc v. tr. (d. căsător). Unesc pin căsătorie. V. refl. A te căsători cu cineva. V. însor, mărit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căsătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căsătorésc, imperf. 3 sg. căsătoreá; conj. prez. 3 să căsătoreáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căsătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căsătorésc, imperf. 3 sg. căsătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. căsătoreáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂSĂTORÍ vb. 1. (pop. și fam.) a se căpătui, (reg.) a se toldui. (S-a căsătorit devreme.) 2. a se lega, a se uni, (pop.) a se însoți, a se lua. (Când s-au căsătorit?) 3. v. cununa. 4. v. însura. 5. v. mărita.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂSĂTORI vb. 1. (pop. și fam.) a se căpătui, (reg.) a se toldui. (S-a ~ devreme.) 2. a se lega, a se uni, (pop.) a se însoți, a se lua. (Cînd s-au ~?) 3. a se cununa, (pop.) a se nunti. (S-au ~ la biserică.) 4. a (se) însura, (înv.) a (se) desholtei. (S-a ~ după efectuarea stagiului militar.) 5. a (se) mărita. (Ea s-a ~ de tînără.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) căsători ≠ a (se) despărți, a divorța
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
A SE CĂSĂTORI a se arăci, a se hămui, a-și pune pirostriile.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
căsători, căsătorescverb
-
- Ș-apoi noi eram mai în vîrstă cînd ne-am căsătorit? ALECSANDRI, T. I 349. DLRLC
- Am fete de căsătorit. ALECSANDRI, T. I 135. DLRLC
-
etimologie:
- căsător (învechit „soț” din casă + sufix -ător). DEX '09 DEX '98