12 definiții pentru curteni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURTENÍ, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.

CURTENÍ, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.

curteni vt [At: DOSOFTEI, V. S. 44/2 / V: (îvr) cor~ / Pzi: ~nesc / E: curtean] (Înv) 1 A aduce pe cineva în serviciul unei curți (5) (făcându-l curtean (1-2)). 2 A susține cauza cuiva (în fața unui șef). 3 A curta. 4 A face o vizită cuiva, în semn de prețuire. corectată

CURTENÍ, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A face curte (mai ales unei femei), a căuta să intre în grațiile cuiva (măgulindu-l, lingușindu-l). V. curta. Mare ghiduș era și nostim... s-o cercat să mă curtenească o bucată de drum. ALECSANDRI, T. I 311. Ea dacă vede că alt îi zîmbește, Umblă după dînsa și o curtenește. PANN, P. V. II 97. ♦ (Neobișnuit) A felicita (căutînd să cîștige bunăvoința cuiva), a omagia (prin lingușiri). Sosi la 12 noiemvrie la Alba-Iulia, spre a curteni pe Mihai-vodă despre norocita sa biruință. BĂLCESCU, O. II 267.

A CURTENÍ ~ésc tranz. înv. (femei) A face curte; a curta. /Din curtean

curtenì v. a curta pe cineva.

curtenésc v. tr. (d. curtean). Curtez, fac curte (complimente).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curtení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenésc, imperf. 3 sg. curteneá; conj. prez. 3 să curteneáscă

curtení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenésc, imperf. 3 sg. curteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. curteneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURTENÍ vb. v. curta.

curteni vb. v. CURTA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curténi s.m. pl. (înv.) 1. persoane care îndeplinesc slujbe la curtea domnească. 2. soldați din garda călăreață a domnitorului; viteji, slujitori, ostași de curte.

curtení, curtenésc, vb. IV (înv.) 1. a curta, a face curte (cuiva). 2. a lua pe cineva în serviciul unei curți (domnești sau boierești). 3. a recomanda, a susține pe cineva, a pune o vorbă bună pentru cineva. 4. a vizita pe cineva acasă; a i se închina. 5. (refl.) a se ciopli, a se stila, a învăța manierele elegante.

Intrare: curteni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curteni
  • curtenire
  • curtenit
  • curtenitu‑
  • curtenind
  • curtenindu‑
singular plural
  • curtenește
  • curteniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curtenesc
(să)
  • curtenesc
  • curteneam
  • curtenii
  • curtenisem
a II-a (tu)
  • curtenești
(să)
  • curtenești
  • curteneai
  • curteniși
  • curteniseși
a III-a (el, ea)
  • curtenește
(să)
  • curtenească
  • curtenea
  • curteni
  • curtenise
plural I (noi)
  • curtenim
(să)
  • curtenim
  • curteneam
  • curtenirăm
  • curteniserăm
  • curtenisem
a II-a (voi)
  • curteniți
(să)
  • curteniți
  • curteneați
  • curtenirăți
  • curteniserăți
  • curteniseți
a III-a (ei, ele)
  • curtenesc
(să)
  • curtenească
  • curteneau
  • curteni
  • curteniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curteni, curtenescverb

  • 1. învechit Curta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: curta
    • format_quote Mare ghiduș era și nostim... s-o cercat să mă curtenească o bucată de drum. ALECSANDRI, T. I 311. DLRLC
    • format_quote Ea dacă vede că alt îi zîmbește, Umblă după dînsa și o curtenește. PANN, P. V. II 97. DLRLC
    • 1.1. neobișnuit A felicita (căutând să câștige bunăvoința cuiva), a omagia (prin lingușiri). DLRLC
      • format_quote Sosi la 12 noiemvrie la Alba-Iulia, spre a curteni pe Mihai-vodă despre norocita sa biruință. BĂLCESCU, O. II 267. DLRLC
etimologie:
  • curtean DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.