CURTENÍ curtenesc vb. IV. Tranz. (Invechit) A face curte (mai ales unei femei) a cauta sa intre in gratziile cuiva (magulindul lingushindul). V. curta. Mare ghidush era shi nostim... so cercat sa ma curteneasca o bucata de drum. ALECSANDRI T. I 311. Ea daca vede k alt i zimbeshte Umbla dupa dinsa shi o curteneshte. PANN P. V. II 97. ♦ (Neobishnuit) A felicita (cautind sa cishtige bunavointza cuiva) a omagia (prin lingushiri). Sosi la 12 noiemvrie la AlbaIulia spre a curteni pe Mihaivoda despre norocita sa biruintza. BALCESCU O. II 267.