cursiv ~a [At: ODOBESCU S. I 459 / Pl: ~i ~e / E: fr cursif] 12 a (D. scriere sau vorbire) Curgator. 3 a (D. caracterele de tipar) Care imita scrisul de mana aplecat spre dreapta Si: italic. 45 sn a (Text) tiparit cu caractere de tipar cursive Si: italic.

CURSÍV A cursivi e adj. 1. (Despre scriere sau vorbire) Curgator ushor fluent. Scris cursiv. Vorbire cursiva. ◊ (Adverbial) Vorbeshte cursiv mai multe limbi straine. 2. (Despre caractere de tipar) Care imita scrisul de mina aplecat spre dreapta; italic. Gravat cu litere latine cursive fine. ODOBESCU S. I 459. ◊ (Substantivat) Exemplele din acest dictzionar sint tiparite cu cursive.

CURSÍV A adj. 1. (Despre vorbire sau scriere) Curgator fluent ushor. 2. (Despre caractere de litera) Aplecat catre dreapta; care imita scrisul de mana; italic. [< fr. cursif].

CURSÍV A I. adj. (despre vorbire scriere) curgator fluent ushor. II. adj. s. f. (caracter de litera tipografica) inclinat spre dreapta imitand scrisul de mana; italic. III. s. n. material publicistic de proportzii reduse scris fluent shi cules cu astfel de caractere. (< fr. cursif lat. cursivus)

CURSÍV¹ ~e n. Text cules cu litere aplecate spre dreapta imitand scrisul de mana. /<fr. cursif lat. cursivus

CURSÍV² adv. (despre stil sau vorbire) Fara efort; fluent; curent; curgator. /<fr. cursif lat. cursivus

CURSÍV³ ~a (~i ~e) (despre stil sau vorbire) Care se caracterizeaza prin fluentza lipsa de efort; curgator; curent; fluent. /<fr. cursif lat. cursivus

cursiv a. 1. scris repede: scrisoare cursiva; 2. pl. (la tipar) litere putzin aplecate.

*cursív a adj. (fr. cursif mlat. cursivus d. lat. cursus alergat). Se zice despre felu de litere putzin aplecate cu care scriem obishnuit shi cele aplecate in tipografie: litere cursive. Curent care se desfashoara (curge) ushor: vorbire cursiva. Adv. Cu litere cursive: a scrie cursiv. Curent: a vorbi cursiv.

cursív adj. m. pl. cursívi; f. cursíva pl. cursíve

cursív adj. m. pl. cursívi; f. sg. cursíva pl. cursíve

cursiv.

cursíva (litera) s. f. g.d. art. cursívei; pl. cursíve

CURSÍV adj. (TIPOGR.) italic (inv.) curent. (Caracter ~ de litera.)

CURSÍV adj. v. fluent.

CURSIV adj. italic (inv.) curent. (Caracter ~ de litera.)

cursiv adj. v. FLUENT.

CURSÍV A adj. (< fr. cursif): in sintagmele litera cursiva scriere cursiva shi vorbire cursiva (v.).