cumpăneală sf [At: NEGRUZZI, S. I, 333 / V: ~pen~ / Pl: ~eli / E: cumpăni + -eală] Chibzuială.

CUMPĂNEÁLĂ, cumpăneli, s. f. Cumpănire, chibzuială, socotință, cumpătare. Întrebuințam toate meșteșugurile celei mai chibzuite cumpăneli, spre a trece teafăr -și nevătămat peste greutățile de tot soiul, îngrămădite de vijelie în calea mea. HOGAȘ, M. N. 206. Cu mica leafă ce avea... și mai ales cu o mare cumpăneală și economie își ținea casa. NEGRUZZI, S. I 333. – Variantă: cumpeneálă s. f.

cumpeneală sf vz cumpăneală

CUMPENEÁLĂ s. f. v. cumpăneală.

cumpăneálă s. f., g.-d. art. cumpănélii; pl. cumpănéli

cumpăneálă s. f., g.-d. art. cumpănélii; pl. cumpănéli

CUMPĂNEÁLĂ s. 1. v. echilibru. 2. v. echilibrare.

CUMPĂNEÁLĂ s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact.

CUMPĂNEALĂ s. 1. cumpănă, cumpănire, echilibru. (Se află în poziție de ~.) 2. contrabalansare, cumpănire, echilibrare. (O greutate pusă pentru ~.)

cumpăneală s. v. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.