culegere sf [At: MARDARIE L. 4370 / Pl: ~ri / E: culege] 1 Recoltare. 2 (Ccr) Colectzie. 3 Adunare de obiecte de pe jos. 4 (Tip) Zetzuire.

CULEGÉRE culegeri s. f. Actziunea de a culege shi rezultatul ei. 1. Stringere adunare; cules.). 2. Colectzie. Pentru cinticele romine cele doua mici volume publicate de d. Vasile Alecsandri... sint cele mai insemnate culegeri. ODOBESCU S. I 182.

CULÉGERE ~i f. 1) v. A CULEGE. 2) Publicatzie care cuprinde mai multe lucrari de acelashi fel. ~ de poezii. /v. a culege

culegere f. 1. lucrarea de a culege; 2. efectul ei: culegerea poamelor culegere de poezii.

culégere f. Actziunea de a culege. Rezultatu eĭ colectziune: culegere de poeziĭ.

culégere s. f. g.d. art. culégerii; pl. culégeri

culégere s. f. g.d. art. culégerii; pl. culégeri

CULÉGERE s. 1. v. recoltare. 2. v. ridicare. 3. v. adunare. 4. (concr.) colectzie (livr.) florilegiu. (O ~ de folclor.) 5. (TIPOGR.) v. cules.

CULEGERE s. 1. adunare adunat cules recoltare recoltat recolta stringere strins (Transilv. shi prin Maram. shi Ban.) suretiu. (~ bucatelor de pe cimp.) 2. cules ridicare ridicat stringere strins. (~ unei hirtii de jos.) 3. adunare colectzionare stringere. (~ unor texte populare.) 4. (concr.) colectzie (livr.) florilegiu. (O ~ de folclor.) 5. (TIPOGR.) compozitzie compunere cules zetzuire zetzuit. (~ unui text.)

culegere de folclor. Preocuparile pentru culegerea folclorului* se manifesta inca din sec. 16 in cateva tzari europene (Frantza Spania Norvegia) doar sporadic curentul de cercetare devenind insa general incepand cu sec. 18. O importantza considerabila pentru impulsionarea c. o detzine voluminoasa colectzie publicata in 1723 a promotorilor curentului poporanist din Anglia Percy Thomas shi W. Scott (Relicve din vechea poezie engleza) k shi volumul lui Herder aparut in 1779 (Glasurile popoarelor in cantece). In Europa rasariteana ideile lui Herder shi c. de cantece epice sarbeshti shi croate ale abatelui Albert Fortas shi ale lui Karadžić au avut un puternic ecou shi in Romania. In realitate interesul pentru folclor sa nascut in acelashi timp cu procesul de faurire a statelor natzionale shi pe plan artistic odata cu formarea shcolilor natzionale. La noi culegerea productziilor spirituale ale poporului este o consecintza a luptei impotriva feudalismului shi a mishcarii natzionale de eliberare de sub jugul otoman. Primele cercetari sunt realizate de corifeii SHcolii latiniste shi continuatorii lor (Samuil Micu Gh. SHincai Ion BudaiDeleanu dr. Vasile Pop 1817) in scopul dovedirii latinitatzii poporului shi a limbii romaneshti. Ei culeg date numeroase despre obiceiurile shi genurile pop. (colind* cantec* = „hore”; bocet* shi cantec ceremonial funebru de nunta shi de primavara dans instrumente*) care confirma originalitatea productziilor spirituale ale romanilor shi continuitatea lor neintrerupta iar prin compararea celor cinci melodii culese de Eftimie Murgu cu melodiile sarbeshti se largeshte domeniul de cercetare shi la repertoriul muzical. Conshtientzi de valoarea documentara natzionala shi artistica a folc. intelectualii vremii lanseaza apeluri pentru culegerea lui indicand shi sumare principii metodologice (Gh. Baritz Titus Cerne etc.) initziaza culegeri masive de poezii pop. shi paralel dar mult mai sumare de melodii. In ce priveshte metodele de investigatzie definirea conceptului de folc. scopul shi domeniul de cercetare se disting patru etape: de la sfarshitul sec. 18 pana in jurul anului 1848; dupa 1848 pana in deceniul al doilea al secolului 20; perioada dintre cele doua razboaie mondiale; perioada de dupa cel de al doilea razboi mondial. Daca primele culegeri de literatura shi muzica pop. au un scop practic imediat sunt efectuate de amatori fara o metoda shtiintzifica (conceptul de folc. nefiind clarificat) de unde terminologia variata shi neprecisa (poezie pop. poporana sau poporala arii natzionale cantece satene shi orashene melodii romane etc.) atitudinea subiectiva in alegerea pieselor shi limitarea domeniului de cercetare preferintza pentru interpretziicreatori din mediul urban indeosebi lautari* „corectarea” shi insotzirea acestora cu acompaniament* de pian (pentru a le face „mai frumoase” pe gustul publicului orashean) colectziile publicate (sau ramase in manuscris) ne dau o imagine precisa asupra repertoriului cu larga circulatzie la moda in orashele mari. Ele au o incontestabila valoare artistica shi documentara. Spre deosebire de Anton Pann shi Gh. Ucenescu care ishi scriu melodiile in notatzie (IV) psaltica cunoscuta intrun cerc restrans din lumea satelor shi orashelor totzi ceilaltzi culegatori de melodii pop. utilizeaza notatzia (1) apuseana (Rujitzki J. Andreas Wachmann Erhlich) la care adauga un acompaniament de pian. Dupa aparitzia colectziilor lui Alecsandri culegerile de cantece pop. se inmultzesc (Miculi A. Berdescu D. Vulpian etc.) dar metoda ramane inca un deziderat deoarece cu toate declaratziile din prefatza volumelor care releva tendintza cercetartorilor de a respecta principiul obiectivitatzii de a nu „schimba nemica nici in melodie nici in acompaniament” (Ehrlich) sau „melodii aranjate in adevaratul lor stil shi intocmai precum se executa de lautarii romani...” (Berdescu) autorii lor nu sunt consecventzi. T.T. Burada shi D. Kiriac „parintele shtiintzei folclorice romaneshti” (Brailoiu) aduc contributzii valoroase la definirea termenului de folc. prin schitzarea unei metode shtiintzifice bazata pe principii moderne in ce priveshte: atitudinea obiectiva fatza de documentul folcloric delimitarea genurilor (I 3) folclorice largirea domeniului de cercetare la diferite medii sociale din toate provinciile tzarii shi cercetarea exhaustiva a tututor genurilor legate de conditziile care leau generat notarea textului poetic sub melodii inregistrarea* pe cat posibil a melodiilor cu aparatele vremii (fonograful Edison) neinterventzia in melodica shi ritmul pieselor obligatzia consemnarii datelor auxiliare care sa explice geneza viatza reala a pieselor numele shi varsta interpretului localitatea unde sa efectuat c. etc. La cristalizarea metodei shtiintzifice de c. shi interpretare a productziilor spirituale ale poporului au contribuit mai multzi factori: influentza activitatzii folclorice a lui D. Kiriac shi O. Densusianu continuitatea publicatziilor initziate de Academia Romana in urma unor concursuri cu prilejul carora in discutziile pentru premiere se lamuresc shi se propaga udeile calauzitoare ale unei metode shtiintzifice aparitzia primei metode de folc. muzical a lui C. Brailoiu (BucureshtiParis 1931) activitatea intensa de culegere a urmashilor lui Densusianu cea datorata lui Bartók Brediceanu Dragoi sh.a. infiintzarea celor doua Arhive de folclor: Arhiva fonogramica de pe langa Ministerul Cultelor shi Artelor condusa de G. Breazul (1927) shi Arhiva de Folclor condusa de C. Brailoiu (1928) adunarea unui material voluminos prin intermediul concursurilor Societatzii Compozitorilor Romani (1925 shi 1928) propunerea unei culegeri sistematice de pe tot intinsul tzarii cu ajutorul unor cadre specializate formate de Brailoiu la Conservatorul de Muzica din Capitala. Ultima etapa dupa al doilea razboi mondial se remarca prin perfectzionarea metodei lui Kiriac shi Brailoiu shi adaptarea acesteia la noile conditzii de viatza shi la posibilitatzile ample de lucru in cadrul unui institut la care colaboreaza cadrele formate de Brailoiu la care se alatura elemente noi (Institutul de Folclor din Bucureshti cu o filiala la Cluj). Aici principiile metodologice ale inaintashilor sunt adoptate shi aplicate in cadrul unor colective de specialishti dupa un plan sistematic de cercetare in multe zone ale tzarii cu scopul redactarii unor complexe monografii zonale shi tematice. La tehnica de culegere cunoscuta din etapele anterioare se adauga noi tehnici de lucru shi se realizeaza studii valoroase preliminare ale Marelui Corpus al folclorului romanesc ale carui jaloane au fost fixate in urma unor discutzii adancite in cadrul Institutului de folclor devenit mai tarziu Institutul de etnografie shi folclor. Numarul impresionant de melodii inregistrate cu fonograful shi cu magnetofonul (dupa 1949) insotzite de un bogat material documentar (texte poetice descrieri de obiceiuri de instr. fotografii filme) sunt o dovada indubitabila a bogatziei inestimabile a folc. romanesc shi a capacitatzii de cercetare a specialishtilor dupa metodele shtiintzifice moderne.