optziuni
  • info

10 definitzii pentru cules (s.n.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CULÉS1 culesuri s. n. 1. Strangere a cerealelor a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul cand se strange recolta. 2. Operatzie de pregatire a unei forme de tipar inalt in vederea imprimarii. V. culege.

CULÉS1 culesuri s. n. 1. Strangere a cerealelor a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul cand se strange recolta. 2. Operatzie de pregatire a unei forme de tipar inalt in vederea imprimarii. V. culege.

cules1 sn [At: BIBLIA (1688) 902 / Pl: ~uri / E: culege] 1 (D. recolte shi culturi) Recoltare. 2 Timpul cand se culege recolta. 3 (Ccr; rar) Recolta. 4 (Tip) Culegere. 5 (Tip; is) Mashina de ~ Mashina cu care se executa operatziile de culegere shi de turnat litere sau randuri.

CULÉS s. n. Actziunea de a culege; stringerea cerealelor a fructelor etc.; recolta. Cu evlavie cint auriul cules. TOMA C. V. 268. ♦ Timpul cind se face stringerea cerealelor fructelor etc. Era toamna dupa culesul porumbului intro dumineca. PREDA I. 117. Sa te bata badeo bata Noua boale dintro data... Din culesul cinepii Pinan ruptul camashii! JARNÍKBIRSEANU D. 265.

CULÉS n. 1) Strangerea recoltei. 2) Timpul cand se strange recolta. /v. a culege

cules n. culegerea poamelor strangerea strugurilor.

culés n. pl. urĭ. Actziunea de a culege obishnuit: culesu viilor.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

culés s. n. pl. culésuri

culés s. n. pl. culésuri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CULÉS s. 1. v. recoltare. 2. v. ridicare. 3. (TIPOGR.) compozitzie compunere culegere zetzuire zetzuit. (~ul unui text.)

CULES s. 1. adunare adunat culegere recoltare recoltat recolta stringere strins (Transilv. shi prin Maram. shi Ban.) suretiu. (~ porumbului de pe cimp.) 2. culegere ridicare ridicat stringere strins. (~ unei hirtii de jos.) 3. (TIPOGR.) compozitzie compunere culegere zetzuire zetuit. (~ unui text.)

Intrare: cules (s.n.)
cules2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cules
  • culesul
  • culesu‑
plural
  • culesuri
  • culesurile
genitiv-dativ singular
  • cules
  • culesului
plural
  • culesuri
  • culesurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

cules, culesurisubstantiv neutru

  • 1. Strangere a cerealelor a fructelor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: recoltare recolta strangere
    • format_quote Cu evlavie cint auriul cules. TOMA C. V. 268. DLRLC
    • 1.1. Timpul cand se strange recolta. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Era toamna dupa culesul porumbului intro dumineca. PREDA I. 117. DLRLC
      • format_quote Sa te bata badeo bata Noua boale dintro data... Din culesul cinepii Pinan ruptul camashii! JARNÍKBIRSEANU D. 265. DLRLC
  • 2. Operatzie de pregatire a unei forme de tipar inalt in vederea imprimarii. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi culege DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.