opțiuni
  • info

10 definiții pentru cules (s.n.)

Explicative DEX

CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.

CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.

cules1 sn [At: BIBLIA (1688), 902 / Pl: ~uri / E: culege] 1 (D. recolte și culturi) Recoltare. 2 Timpul când se culege recolta. 3 (Ccr; rar) Recoltă. 4 (Tip) Culegere. 5 (Tip; îs) Mașină de ~ Mașină cu care se execută operațiile de culegere și de turnat litere sau rânduri.

CULÉS s. n. Acțiunea de a culege; strîngerea cerealelor, a fructelor etc.; recoltă. Cu evlavie cînt auriul cules. TOMA, C. V. 268. ♦ Timpul cînd se face strîngerea cerealelor, fructelor etc. Era toamna, după culesul porumbului, într-o duminecă. PREDA, I. 117. Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată... Din culesul cînepii Pînă-n ruptul cămășii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265.

CULÉS n. 1) Strângerea recoltei. 2) Timpul când se strânge recolta. /v. a culege

cules n. culegerea poamelor, strângerea strugurilor.

culés n., pl. urĭ. Acțiunea de a culege, obișnuit: culesu viilor.

Ortografice DOOM

culés s. n., pl. culésuri

culés s. n., pl. culésuri

Relaționale

CULÉS s. 1. v. recoltare. 2. v. ridicare. 3. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, zețuire, zețuit. (~ul unui text.)

CULES s. 1. adunare, adunat, culegere, recoltare, recoltat, recoltă, strîngere, strîns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ porumbului de pe cîmp.) 2. culegere, ridicare, ridicat, strîngere, strîns. (~ unei hîrtii de jos.) 3. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, zețuire, zetuit. (~ unui text.)

Intrare: cules (s.n.)
cules2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cules
  • culesul
  • culesu‑
plural
  • culesuri
  • culesurile
genitiv-dativ singular
  • cules
  • culesului
plural
  • culesuri
  • culesurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cules, culesurisubstantiv neutru

  • 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: recoltare recoltă strângere
    • format_quote Cu evlavie cînt auriul cules. TOMA, C. V. 268. DLRLC
    • 1.1. Timpul când se strânge recolta. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Era toamna, după culesul porumbului, într-o duminecă. PREDA, I. 117. DLRLC
      • format_quote Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată... Din culesul cînepii Pînă-n ruptul cămășii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265. DLRLC
  • 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi culege DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.