opțiuni
  • info

11 definiții pentru cucură (tolbă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚCURĂ1, cucure, s. f. (Înv.) Tolbă de săgeți. – Din ngr. kúkuron.

CÚCURĂ1, cucure, s. f. (Înv.) Tolbă de săgeți. – Din ngr. kúkuron.

cucură2 sf [At: CORESI, PS. 24 / Pl: ~re / E: χούχοτρον, lat cucurum] (Înv) Tolbă de săgeți.

CÚCURĂ1, cucure, s. f. (Învechit și arhaizant) Tolbă de săgeți. Strălucitul Mehmet avea în mînile sale arc; și la șold cucura de săgeți. SADOVEANU, Z. C. 275. După ce-și închingă bine calul și-și cercetă sabia și cucura de săgeți, Ionuț se zvîrli în șa fără să atingă scările. SADOVEANU, F. J. 46. Dar brațele-i goale, unul se încovoaie în sus, ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; celalt se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55.

CÚCURĂ2 ~e f. înv. Tolbă de săgeți. /<ung. kúkuron

cucură f. Mold. tolbă. [Gr. bizantin KÚKURON].

1) cúcură f., pl. ĭ (vgerm. kukur, ngerm. köcher, toc, tolbă, de unde și mlat. cúcurum, mgr. kúkuron, alb. kúkură și vfr. coivre. REW. 4790). Vechĭ. Tolbă de săgețĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cúcură (reg., înv.) s. f., g.-d. art. cúcurei; pl. cúcure

cúcură (tolbă de săgeți, parte a plugului) s. f., g.-d. art. cúcurei; pl. cúcure

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUCÚRĂ s. v. cormană, răsturnătoare, tolbă.

cucură s. v. CORMANĂ. RĂSTURNĂTOARE. TOLBĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cúcură (-ri), s. f. – Tolbă de săgeți. Ngr. ϰούϰουρον, din lat. cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din sec. XVI, fără circulație reală. Cf. alb. kukurë (Meyer 211), bg. kukur (Conev 71), it. còccano (Battisti, II, 991).

Intrare: cucură (tolbă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucură
  • cucura
plural
  • cucure
  • cucurele
genitiv-dativ singular
  • cucure
  • cucurei
plural
  • cucure
  • cucurelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cucură, cucuresubstantiv feminin

  • 1. învechit Tolbă de săgeți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tolbă
    • format_quote Strălucitul Mehmet avea în mînile sale arc și la șold cucura de săgeți. SADOVEANU, Z. C. 275. DLRLC
    • format_quote După ce-și închingă bine calul și-și cercetă sabia și cucura de săgeți, Ionuț se zvîrli în șa fără să atingă scările. SADOVEANU, F. J. 46. DLRLC
    • format_quote Dar brațele-i goale, unul se încovoaie în sus, ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; celalt se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.