opțiuni
  • info

12 definiții pentru crivat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRIVÁT, crivaturi, s. n. (Reg.) Pat. [Var.: crevát s. n.] – Din ngr. krev(v)áti.

CRIVÁT, crivaturi, s. n. (Reg.) Pat. [Var.: crevát s. n.] – Din ngr. krev(v)áti.

crivat sn [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / V: crev~ / Pl: ~uri și ~e / E: ngr χρεββάτι] (Mol) Pat (portativ) cu tăblii la capete, făcut de meșteri specializați.

CRIVÁT, crivaturi, s. n. (Mold.) Pat. În fund, în crivat, dormea un bătrîn. SADOVEANU, D. P. 172. După pînza de painjăn doarme fata ăe-mpărat; înecată de lumină, e întinsă în crivat. EMINESCU, O. I 79. Haide s-o așezăm [perna] pe crivatul lui. ALECSANDRI, T. 1732. – Variantă: crevát (NEGRUZZI, S. I 17) s. n.

crivat n. Mold. pat (mai ales ordinar): înecată de lumină e întinsă ’n crivat EM. [Gr. mod.].

crivát n., pl. urĭ și e (ngr. krevváti, kravváti, d. vgr. krábatos, krábbatos, care vine d. kremannymi, atîrn, adică „pat atîrnat”; lat. grabátus, fr. grabat; vsl. krevato, krováti; alb. bg. krevét; turc. karavat, kerevet; ung. kerevet). Mold. Pat de metal (nu divan, nicĭ simplu așternut). – Vechĭ și crévat.

CREVÁT s. n. v. crivat.

CREVÁT s. n. v. crivat.

CREVÁT s. n. v. crivat.

crevat sn vz crivat

crevát, V. crivat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crivát (reg.) s. n., pl. criváturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRIVÁT s. v. pat.

crivat s. v. PAT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crivát (criváturi), s. n. – Pat. – Var. crevat. Mr. crivat, megl. crivét. Ngr. ϰρεββάτι (Cihac, II, 652; Meyer 205; Sandfeld 18), cf. tc. kerevet, alb., bg., sb. krevet (sec. XVIII, cf. Vasmer, Gr., 84), rus. krovatĭ, mag. kerevet, it. grabato (Battisti, III, 1851), fr. grabat. Mai ales în Mold.

Intrare: crivat
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crivat
  • crivatul
  • crivatu‑
plural
  • crivaturi
  • crivaturile
genitiv-dativ singular
  • crivat
  • crivatului
plural
  • crivaturi
  • crivaturilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crevat
  • crevatul
  • crevatu‑
plural
  • crevaturi
  • crevaturile
genitiv-dativ singular
  • crevat
  • crevatului
plural
  • crevaturi
  • crevaturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crivat, crivaturisubstantiv neutru

  • 1. regional Pat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pat
    • format_quote În fund, în crivat, dormea un bătrîn. SADOVEANU, D. P. 172. DLRLC
    • format_quote După pînza de painjăn doarme fata de-mpărat; înecată de lumină, e întinsă în crivat. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
    • format_quote Haide s-o așezăm [perna] pe crivatul lui. ALECSANDRI, T. 1732. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.