CRÍTICA critici s. f. 1. Metoda de baza in actziunea de educare a cadrelor partidului shi a oamenilor muncii constind in dezvaluirea greshelilor shi lipsurilor in descoperirea cauzelor care leau provocat shi in indicarea mijloacelor pentru lichidarea lor. Noi nu neam temut niciodata shi nu ne vom teme sa ne criticam deschis pe noi shi greshelile noastre in fatza intregului partid. Fortza bolshevismului rezida propriuzis tocmai in faptul k nu se teme de critica shi k din critica lipsurilor sale ishi trage energia necesara mersului continuu inainte. STALIN O. X 350. Critica shi autocritica este o metoda specifica socialista de scoatere la iveala shi de binare a greutatzilor shi contradictziilor. SCINTEIA 1953 nr. 2563. Critica de jos = critica pornita din mase cu scopul de a dezvalui lipsurile organelor de conducere shi a contribui k ele sa fie lichidate. Cadrele de partid organele shi organizatziile partidului trebuie sa plece cu atentzie urechea la glasul maselor sa fie gata nu numai sa invetze masele ci sa shi invetze de la mase sa stimuleze critica de jos sa duca o lupta necrutzatoare impotriva celor care inabusha critica. SCINTEIA 1953 nr. 2754. 2. (In mentalitatea de altadata) Dezvaluire aratare (shi judecare) a lipsurilor din actziunile unor oameni sau a starilor de lucruri dintro societate data fara aratarea mijloacelor de indreptare. Personajele operelor [lui L. Caragiale]... Intruchipeaza cea mai acerba critica a regimului de exploatare a caracterului odios shi ridicol al parlamentarismului burghez. CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 278 1/1. ◊ Expr. A fi sub orice critica = a fi la un nivel cu totul scazut. A fi mai presus de orice critica = a fi la un nivel foarte ridicat. 3. Analiza care interpreteaza shi apreciaza operele artistice sau shtiintzifice. «Contributzii la critica economiei politice» de K. Marx. ♦ Articol studiu recenzie in care se face o asemenea analiza; totalitatea (sau majoritatea) unor astfel de articole. Critica a apreciat succesele noii noastre literaturi. ▭ Pretutindenea in Frantza Germania Anglia sau nascut in veacul nostru nishte shcoli literare care critica le cunoashte sub. felurite numiri. IONESCURION C. 100. 4. (In expr.) Critica de text = comentarii shi discutzii asupra formei sau contzinutului unui text.

CRÍTICA s.f. I. Arta de a interpreta shi aprecia operele artistice sau shtiintzifice. ◊ Critica de text = comentarii asupra formei shi contzinutului unui text. II. Metoda de educare constand in scoaterea la iveala a greshelilor shi lipsurilor shi in indicarea mijloacelor pentru lichidarea lor. [Cf. fr. critique it. critica rus. kritika gr. kritike].

CRÍTICA ~ci f. 1) Analiza contzinand interpretarea shi aprecierea operelor artistice sau shtiintzifice. 2) Dezvaluirea neajunsurilor shi a greshelilor unor persoane sau institutzii cu scopul de a le inlatura. ◊ Sub orice ~ la un nivel foarte scazut. Mai presus de orice ~ la un nivel foarte inalt. 3) Totalitate a studiilor care apreciaza creatzia literara shi artistica. [G.D. criticii] /<lat. criticus fr. critique

critica f. 1. arta de a cerceta shi judeca operele altuia (cartzi scrieri de arta etc.): critica studiaza opera literara sau artistica transportand’o in mediul unde s’a nascut shi reconstituind starea politica sociala shi religioasa in care a fost produsa; 2. censura rautacioasa sau severa.

CRÍTIC A critici ce adj. s. m. s. f. I. Adj. 1. Care apreciaza evalueaza calitatzile shi defectele unor oameni stari fapte opere etc. ◊ Aparat critic = totalitatea notelor lamuritoare a comentariilor etc. introduse la editarea unui text cu scopul de a permite controlul felului in care a fost alcatuita editzia respectiva. Editzie critica = editzie a unui text sau a unei lucrari insotzita de un aparat critic. 2. Care se refera la un punct sau la un moment de criza care premerge o schimbare brusca (in rau); care poate determina o schimbare decisiva (in rau). ◊ Temperatura critica = temperatura maxima la care un gaz mai poate fi lichefiat. Stare critica = stare a unui fluid aflat la temperatura critica in care lichidul shi vaporii acelui fluid au aceeashi densitate astfel incat nu se poate spune daca este lichid sau gaz. II. S. m. Specialist in problemele de arta care analizeaza interpreteaza shi apreciaza operele artistice. III. S. f. Analiza apreciere a unor opere artistice literare a activitatzii unor persoane sau a unor colective. ◊ Critica literara (shi artistica) = ramura a shtiintzei literaturii care analizeaza interpreteaza apreciaza shi orienteaza fenomenul literar artistic contemporan in lumina unei conceptzii estetice. Critica de texte = comentarii shi discutzii asupra formei shi contzinutului unui text. ◊ Expr. (A fi) sub orice critica = (a fi) de o calitate extrem de scazuta. (A fi) mai presus de orice critica = (a fi) la un nivel extrem de ridicat. ♦ Articol studiu ansamblu de studii in care se face critica (III). Din fr. critique lat. criticus.

CRÍTIC A critici ce adj. subst. I. Adj. 1. Care apreciaza calitatzile shi defectele (unor oameni stari fapte opere etc.). Aparat critic = totalitatea notelor lamuritoare a comentariilor etc. introduse la editarea unui text cu scopul de a permite controlul felului in care a fost alcatuita editzia respectiva. Editzie critica = editzie a unui text sau a unei lucrari insotzita de un aparat critic. 2. Care se refera la un punct sau la un moment de criza care premerge o schimbare brusca (in rau); care poate determina o schimbare decisiva (in rau). Temperatura critica = temperatura maxima la care un gaz mai poate fi lichefiat. Stare critica = stare a unui fluid aflat la temperatura critica in care lichidul shi vaporii acelui fluid au aceeashi densitate astfel incat nu se poate spune daca este lichid sau gaz. II. S. m. Specialist in problemele de arta care analizeaza interpreteaza shi apreciaza operele artistice. III. S. f. Analiza apreciere a unor opere artistice literare a activitatzii unor persoane sau a unor colective. ♦ Critica literara (shi artistica) = ramura a shtiintzei literaturii care analizeaza interpreteaza apreciaza shi orienteaza fenomenul literar artistic contemporan in lumina unei conceptzii estetice. Critica de texte = comentarii shi discutzii asupra formei shi contzinutului unui text. ◊ Expr. (A fi) sub orice critica = (a fi) de o calitate extrem de scazuta. (A fi) mai presus de orice critica = (a fi) la un nivel extrem de ridicat. ♦ Articol studiu ansamblu de studii in care se face critica (III). Din fr. critique lat. criticus.

CRÍTIC A I. adj. 1. referitor la critica. ♦ aparat ~ = totalitatea notelor lamuritoare facute de un editor la editarea unui text; editzie ~a = editzie a unui text (clasic vechi) insotzit de aparat critic. ◊ bazat pe critica care foloseshte critica. 2. referitor la un moment de criza; care anuntza determina o criza o schimbare; dificil periculos. ♦ (fiz.) stare ~a = (sau punct ~) = stare a unui fluid in care dispare diferentza dintre starea lichida shi cea gazoasa. II. s. m. specialist in probleme de literatura shi arta care analizeaza interpreteaza shi apreciaza operele create. III. s. f. 1. analiza apreciere a valorii faptelor actziunilor shi creatziilor oamenilor. ♦ ~a literara = studiu aplicat la opera literara care o analizeaza o comenteaza valorificando in special sub unghi artistic; ~a de text = comentariu asupra unui manuscris in scopul stabilirii autorului datei elaborarii lui formei originare etc. 2. apreciere (severa) a insushirilor a comportamentului cuiva. (< fr. critique lat. criticus gr. kritikos /III/ kritike)

*crític a adj. (vgr. kritikós d. kríno judec). Relativ la critica: disertatziune critica. Caruiaĭ place sa critice sa analizeze: spirit critic. De criza periculos: moment critic. S. m. Apreciator judecator al operelor de arta saŭ de spirit: critic literar. Censor: critic nemilos. S. f. pl. ĭ. Arta shtiintza de a judeca in arta in literatura: critica muzicala. Reprobare: shĭa atras critica tuturor.

crítica s. f. g.d. art. críticii; (observatzii) pl. crítici

crítica s. f. g.d. art. críticii; (observatzii critice) pl. crítici

critica (subst.) pl. critici

critica ce.

CRÍTICA s. obiectzie observatzie rezerva (rar) observare. (Are unele ~ dupa lectura romanului.)

CRITICA s. obiectzie observatzie rezerva (rar) observare. (Are unele ~ dupa lectura romanului.)

Critica ≠ lauda

CRITICA LITERARA (< fr. critique littéraire ; cf. lat. criticus gr. kriticos in stare de a judeca) Manifestare literara cu multiple implicatzii shtiintzifice urmarind studierea shi valorificarea operelor literare. Activitatea critica a aparut odata cu literatura din antichitate cind intre critica literara shi arta poetica nu existau limite precise. Termenul sa afirmat dupa perioada Renashterii shi mai ales din secolul al XVIIIlea pina in vremurile noastre. In evolutzia ei in strinsa legatura cu conceptziile estetice shi cu dezvoltarea shi insushirea creatziei literare concrete la a carei apreciere shi indrumare a participat critica literara shia schimbat metodele shi chiar sarcinile dea lungul secolelor. Astfel in vremea Renashterii se manifesta critica filologica cunoscuta shi sub numele de critica de text iar in secolul al XVIIlea se afirma critica normativa care impunea spre imitatzie modelele literaturii antice shi aplica pornind de la Aristotel un intreg sistem de norme artistice. Din secolul al XVIIIIea critica se orienteaza pe o alta cale foloseshte o alta metoda shi anume aceea care face din sentiment singurul criteriu de apreciere a literaturii shi artei in genere. In secolul al XIXlea asistam la procesul de maturizare a criticii maturizare care consta in principiul k opera literara este un produs al scriitorului shi k atare criticul trebuie sa cunoasca personalitatea scriitorului raporturile acestuia cu epoca. O asemenea maturizare este reprezentata de activitatea shi opera lui SaintBeuve care considera critica literara k o „shtiintza a spiritelor”. Cu H. Taine activitatea de critica literara se indreapta spre critica explicativa care stabileshte k atit personalitatea scriitorului cit shi opera creata sint produse ale societatzii deci sint in mod necesar shi adinc determinate de factori cum sint mediul shi momentul prin cunoashterea shi studierea carora se poate explica opera literara in mod shtiintzific. Mai tirziu critica este orientata spre relativism absolutizind subiectivismul criticului care participa la actul critic ajunginduse in acest fel la critica impresionista. In critica moderna se manifesta mai multe directzii ale criticii literare: critica de orientare lingvistica critica existentzialista formalismul organic reprezentat de estetica lui Croce critica tematica critica totala etc. Filozofia marxistleninista a dus la o noua orientare a criticii literare denumita in mod curent „critica marxista”. Critica marxista studiind operele literare de pe pozitziile militante ale clasei muncitoare apare astfel k o critica totala shtiintzifica. Metodele criticii shtiintzifice sint: descrierea shi interpretarea operei literare stabilind o ierarhie a valorilor shi manifestinduse pe doua planuri: acela al orientarii shi promovarii creatziei literare precum shi acela al pregatirii shi indrumarii actului de receptare a operei de catre cititor. Ea contribuie la formarea gustului literar. Activitatea critica se manifesta shi se concretizeaza prin urmatoarele forme: recenzia articolul cronica studiul eseul monografia literara micromonografia literara sh.a. (v.). Reprezentantzi de seama ai criticii literare romaneshti sint socotitzi Titu Maioreseu shi C. DobrogeanuGherea creatorii criticii k gen de sine statator E. Lovinescu Mihail Dragomirescu N. Iorga G. Ibraileanu G. Calinescu T. Vianu Perpessicius M. Ralea SHerban Cioculescu Vl. Streinu sh.a. Critica literara individualizeaza opera respectiva trecindo prin sensibilitatea shi intzelegerea comentatorului. Cercetatorii atribuie criticii literare o intreita functzie: teoretica (observatziile k shi analizele critice devenite criterii de apreciere a fenomenului literar) practica (ea aparind k un indrumator in arta scrisului) shi sociala (prin contributzia ei la formarea gustului shi opiniei publice). In afara de critica literara specializata shi aplicata la studierea operelor individuale mai exista tot k act critic shi interpretarile din cadrul istoriei literare ceea ce inseamna k exista o interferentza intre critica shi istoria literaturii. „Critica shi istoria literara sint doua momente din acelashi proces. Nu potzi fi critic fara perspectiva istorica nu potzi face istorie literara fara criteriu estetic deci fara a fi critic.” (G. Calinescu Istoria literaturii romane. Prefatza). „Critica nu este altceva pe o latura decit examenul luminat al literaturii.” (Adrian Marino Introducere in critica literara).

NOUA CRITICA 1. Orientare in critica angloamericana interbelica („New Criticism”) caracterizata printro mare atentzie acordata analizei de text („close reading”) indeosebi sub raport semantic. Reprezentantzi: I.A. Richards T.S. Eliot W. Empston Y. Winters sh.a. 2. Mishcare din literatura franceza de dupa al doilea razboi mondial („Nouvelle critique”) orientata spre valorizarea literaturii k fapt de limbaj shi shi de comunicare spre abordarea ei structurala semiotica fenomenologica tematica sociologica etc. Reprezentantzi: M. Foucault R. Barthes J. Derrida Tv. Todorov J. Kristeva Ph. Sollers G. Genette G. Poulet J.P. Richard sh.a. A fost contestata de sustzinatorii criticii universitare lansoniene (R. Picard).