opțiuni
  • info

8 definiții pentru crenguță

Explicative DEX

CRENGÚȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă; crenguliță, crengurea. – Creangă + suf. -uță.

CRENGÚȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă; crenguliță, crengurea. – Creangă + suf. -uță.

crenguță sf [At: LB / V: clen~, crăncu~, crăn~ / Pl: ~țe / E: creangă + -uță] 1-14 (Șhp) Creangă (1-4, 7-9) (mică) Si: crenguliță (1-14), crengurea (1-14), crengușoară (1-14). 15 (Îvp) Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor.

CRENGÚȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă. Pe crenguțele copacilor apăruseră colțișorii galbeni-verzui ai frunzulițelor, ca o stropitură rară. MIHALE, O. 455. Am înfipt o crenguță în pînea otrăvită, am dus-o în bucătărie și am dat-o pe foc. SADOVEANU, N. F. 36. Eu, o păsărea... făcui cuibul lîngă drum, într-o crenguță de-alun. ȘEZ. I 12. ♦ Fig. (Neobișnuit) Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor. Cum îi așază [ochelarii] pe nas și... dă crenguțele pe după urechi, badea Neonil își dobîndește înfățișarea adevărată. SADOVEANU, P. M. 84.

crengúță f., pl. e. Nord. Crănguță.

Ortografice DOOM

crengúță s. f., g.-d. art. crengúței; pl. crengúțe

crengúță s. f., g.-d. art. crengúței; pl. crengúțe

Relaționale

CRENGÚȚĂ s. v. rămurică.

CRENGUȚĂ s. crăculiță, crăcușoară, crăcuță, rămurea, rămurică, (Ban.) șibă. (O ~ de brad.)

Intrare: crenguță
crenguță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crenguță
  • crenguța
plural
  • crenguțe
  • crenguțele
genitiv-dativ singular
  • crenguțe
  • crenguței
plural
  • crenguțe
  • crenguțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crenguță, crenguțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui creangă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crenguliță crengurea crăculiță crăcușoară crăcuță rămurea
    • format_quote Pe crenguțele copacilor apăruseră colțișorii galbeni-verzui ai frunzulițelor, ca o stropitură rară. MIHALE, O. 455. DLRLC
    • format_quote Am înfipt o crenguță în pînea otrăvită, am dus-o în bucătărie și am dat-o pe foc. SADOVEANU, N. F. 36. DLRLC
    • format_quote Eu, o păsărea... făcui cuibul lîngă drum, într-o crenguță de-alun. ȘEZ. I 12. DLRLC
    • 1.1. figurat neobișnuit Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor. DLRLC
      • format_quote Cum îi așază [ochelarii] pe nas și... dă crenguțele pe după urechi, badea Neonil își dobîndește înfățișarea adevărată. SADOVEANU, P. M. 84. DLRLC
etimologie:
  • Creangă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.