crapat¹ sn [At: DAMÉ T. 30 / V: crep~ / Pl: ? / E: crapa] 1 (D. obiecte) Desfacere (brusca) in mai multe bucatzi. 2 (D. obiecte) Plesnire din cauza gerului a unei lovituri etc. 3 (D. obiecte) Spargere. 4 (D. lucruri elastice) Rupere Si: plesnire. 5 (D. piele) Asprire. 6 Intredeschidere. 7 (Ie) ~ul zilei (sau de ziua) Ivire a zorilor. 8 (Pop; d. animale shi oameni) Faptul de a muri. 9 Spargere a unei membrane din stomacul vitelor urmata de moartea animalului. 10 (Prt) Ingurgitare a unei mari cantitatzi de alimente.

crapat² ~a a [At: COSTINESCU ap. DA / V: crep~ / Pl: ~atzi ~e / E: crapa] 1 Cu crapaturi Si: plesnit. 2 Intredeschis. 3 (Pop) Mort.

CRAPÁT¹ s. n. Faptul de a (se) crapa. Crapatul lemnelor. ◊ Expr. Crapatul zilei (sau de ziua) = ivirea zorilor zorii zilei. Il petrecea din ochi pina pierea in nedeslushitul crapatului de ziua. SANDUALDEA U. P. 83. Pina la crapatul zilei trecura mereu pe pod la Rusciuc pavilionul vizirului cu corturile shi ianicerimea cu o parte din tunuri shi munitzii de razboi. BALCESCU O. II 124. ♦ Spargerea unei membrane din stomacul vitelor urmata uneori de moartea animalului. De crapat vita cu greu scapa (daca maninca porumb shi bea apa). SHEZ. IV 123.

crapat a. despicat: buze crapate. ║ n. crapatul zilei revarsatul zorilor crepuscul.

crapát n. pl. urĭ. Crapatu zileĭ zorile de dimineatza. V. crepuscul.

crepat¹ sn vz crapat¹

crapát s. n.

crapát s. n.

CRAPÁT s. 1. v. spargere. 2. v. despicare. 3. v. intredeschidere.

CRAPAT s. 1. ciobire ciobit ciocnire crapare fisurare fisurat plesnire plesnit pocnire spargere spart. (~ al unui vas.) 2. crapare despicare despicat spargere spart spintecare spintecat taiat taiere. (~ lemnelor de foc.) 3. crapare intredeschidere. (~ ushii al ferestrei.)