CRAPÁT¹ s. n. Faptul de a (se) crapa. Crapatul lemnelor. ◊ Expr. Crapatul zilei (sau de ziua) = ivirea zorilor zorii zilei. Il petrecea din ochi pina pierea in nedeslushitul crapatului de ziua. SANDUALDEA U. P. 83. Pina la crapatul zilei trecura mereu pe pod la Rusciuc pavilionul vizirului cu corturile shi ianicerimea cu o parte din tunuri shi munitzii de razboi. BALCESCU O. II 124. ♦ Spargerea unei membrane din stomacul vitelor urmata uneori de moartea animalului. De crapat vita cu greu scapa (daca maninca porumb shi bea apa). SHEZ. IV 123.