optziuni
  • info

13 definitzii pentru corectiv

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CORECTÍV corective s. n. Ceea ce indreapta ceva; indreptare rectificare. Din fr. correctif.

CORECTÍV corective s. n. Ceea ce indreapta ceva; indreptare rectificare. Din fr. correctif.

corectiv ~a a [At: COSTINESCU / Pl: ~i ~e / E: fr correctif] 1 a Care poate corecta (1) ceva sau pe cineva. 2 sn Mijloc sau expresie care indreapta o stare de lucruri ceva spus anterior etc. Si: indreptare rectificare.

CORECTÍV corective s. n. Ceea ce indreapta ceva; indreptare rectificare. Trebuie sa se aduca un corectiv acestei declaratzii.

CORECTÍV s.n. Ceea ce indreapta ceva; indreptare corectare. ♦ Substantza care se adauga unui medicament pentru al indulci sau pentru ai modifica actziunea. [Cf. fr. correctif].

CORECTÍV A I. adj. care urmareshte a corecta. II. s. n. 1. ceea ce indreapta ceva; corectare. 2. substantza care se adauga unui medicament pentru al indulci sau ai modifica actziunea. (< fr. correctif)

CORECTÍV ~e n. Vorba sau fapta prin care se corecteaza ceva. /<fr. correctif

corectiv n. ceea ce corijeaza.

*corectív a adj. (mlat. correctivus). Care serveshte sa indrepte: pedeapsa corectiva. S. n. pl. e. Lucru care indreapta: educatziunea e un corectiv al ferocitatziĭ oamenilor. Fig. Expresiune care imblinzeshte ceĭa ce e cam violent orĭ vehement intr’o scriere saŭ intr’o cuvintare.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

corectív s. n. pl. corectíve

corectív s. n. pl. corectíve

corectív adj. m. pl. corectívi; f. sg. corectíva pl. corectíve

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CORECTÍV s. v. rectificare.

CORECTIV s. corectura indreptare rectificare (rar) rectificatzie. (A adus unele ~e planului initzial.)

Intrare: corectiv
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corectiv
  • corectivul
  • corectivu‑
plural
  • corective
  • corectivele
genitiv-dativ singular
  • corectiv
  • corectivului
plural
  • corective
  • corectivelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

corectiv, corectivesubstantiv neutru

  • 1. Ceea ce indreapta ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: corectare rectificare rectificatzie indreptare
    • format_quote Trebuie sa se aduca un corectiv acestei declaratzii. DLRLC
    • 1.1. Substantza care se adauga unui medicament pentru al indulci sau pentru ai modifica actziunea. DN
  • 2. (shi) adjectival Care urmareshte a corecta. MDN '00
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.