corécție sf [At: P. MAIOR, IST. 233/₃ / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr correction, lat correctio, -onis] 1 (Înv) Pedeapsă corporală aplicată unui vinovat Si: bătaie. 2 (Rar) Îndreptare. 3 (Îs) ~iunea torenților Consolidare a surpărilor de pe mal provocate de ape. 4 (Îvr) Corectitudine (1). 5 Pedeapsă dată cu scopul de a îndrepta pe cineva. 6 (În unele state; îs) Drept de ~ Drept al părintelui de a cere emiterea unui mandat de arestare împotriva copilului său minor. 7 (Îs) Casă de ~ Loc unde își execută pedeapsa infractorii minori. 8 (Înv; îas) Închisoare. 9 Cantitate care trebuie adăugată sau scăzută din indicațiile date de un instrument de măsurare pentru a compensa erorile sistematice care afectează măsurătoarea. 10 Îndreptare, mai ales la calcul, tir etc. 11 Epanortoză.

CORÉCȚIE, corecții, s. f. (În trecut) Pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. A aplica o corecție. ◊ (În regimul burghez) Casă de corecție = închisoare de minori. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) corecțiúne s. f.

CORÉCȚIE s.f. 1. Corectare, îndreptare (mai ales la un calcul, la tir etc.). ♦ Epanortoză. 2. Pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. ◊ Casă de corecție = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori. [Gen. -iei, var. corecțiune s.f. / cf. fr. correction, lat. corectio].

CORÉCȚIE s. f. 1. corectare a unui calcul, a tirului etc. ◊ cantitate care trebuie adăugată sau sesizată din indicațiile date de un instrument de măsurat pentru a compensa erorile. 2. epanortoză. 3. pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. ♦ casă de ~ = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori. (< fr. correction, lat. correctio)

CORÉCȚIE ~i f. 1) Valoare care se adună sau se scade dintr-o mărime pentru compensarea greșelilor de observație, măsurare sau calcul. 2) Pedeapsă corporală; bătaie. ◊ Casă de ~ instituție unde își ispășesc pedeapsa infractorii minori. [Art. corecția; G.-D. corecției; Sil. -ți-e] /<fr. correction, lat. correctio, ~onis

corecțiune sf vz corecție

CORECȚIÚNE s. f. V. corecție.

CORECȚIÚNE s.f. v. corecție.

corecțiune f. 1. lucrarea de a corecta sau corija; 2. calitatea lucrului corect; 3. pedeapsă: a da o corecțiune; casă de corecțiune, unde se închid copiii dezordonați din ordinul părinților sau în virtutea unei sentințe judecătorești.

*corecțiúne f. (lat. corréctio, -ónis. V. corect). Acțiunea de a corecta, de a corija. Calitatea de a fi corect în formă, corectitudine: corecțiune de stil. Pedeapsă: aplic cuĭva o corecțiune. Îndreptarea greșelilor de tipar. Casă de corecțiune, în care se închid maĭ ales copiiĭ criminalĭ saŭ delincŭențĭ ca să se îndrepte. – Și -écție.

corécție (-ți-e) s. f., art. corécția (-ți-a), g.-d. art. corécției; pl. corécții, art. corécțiile (-ți-i-)

corécție s. f. (sil. -ți-e), art. corécția (sil. -ți-a), g.-d. art. corécției; pl. corécții, art. corécțiile (sil. -ți-i-)

corecție

CORÉCȚIE s. v. bătaie, corectitudine.

corecție s. v. BĂTAIE. CORECTITUDINE.

corecție (lat. correctio „îndreptare”), sin. epanortoză

CORECȚIE DE DERIVĂ măsură luată pentru a menține aeronava pe traiectul de zbor în condițiile vântului lateral, urmărind anularea unghiului de derivă format de aeronavă și traiect sub influența vântului.