CORDÁR cordare s. n. 1. Placutza de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcush. 2. Pana de lemn cu care se rasuceshte coarda fierastraului cu rama pentru a intinde panza de taiat; incordator sucitor. Coarda + suf. ar.

cordár [At: LM / Pl: ~i ~e / E: coarda + ar] 1 sm (Rar) Fabricant de coarde¹. 2 sn Placutza din lemn de abanos de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcush. 3 sn Pana de lemn cu care se rasuceshte coarda ferastraului cu rama pentru a intinde panza de taiat Si: incordator sucitor (reg) codarlau. 4 sn (Reg) Ferastrau mic cu coarda manuit de un singur om intrebuintzat de dulgheri sau de butnari. 5 sn Parte a morii nedefinita mai indeaproape Cf coarda.

CORDÁR cordare s. n. 1. Placutza de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcush. 2. Pana de lemn cu care se rasuceshte coarda ferastraului cu rama pentru a intinde panza de taiat; incordator sucitor. Coarda + suf. ar.

CORDÁR cordare s. n. 1. Placa de lemn sau de abanos aplicata la vioara sau la cobza de care sint legate coardele. 2. Pana de lemn cu care se rasuceshte coarda ferastrau Iui pentru a se intinde pinza; incordator sucitor.

CORDÁR ~e n. 1) (la unele instrumente muzicale) Piesa neagra de lemn de care sunt prinse coardele. 2) (la ferastraul cu rama) Pana de lemn care prin invartire slabeshte sau intinde panza de taiat. /coarda + suf. ~ar

cordar n. Mold. ferestraul dogarilor. [V. coarda].

cordár n. pl. e (d. coarda). Mold. La vioara bucata de lemn de cares legate coardele jos. Firiz feresteu mic shi lat compus numaĭ din lama (pinza) shi un manunchĭ de lemn.

cordár s. n. pl. cordáre

cordár s. n. pl. cordáre

CORDÁR s. 1. (MUZ.) (rar) punte. (~ la un instrument cu arcush.) 2. (TEHN.) intinzator struna (reg.) aripa cheie incordator lemnush limba lopatzica pana rasucitoare sageata struneala sucitor. (~ la ferastrau.)

CORDAR s. 1. (MUZ.) (rar) punte. (~ la un instrument cu arcush.) 2. (TEHN.) intinzator struna (reg.) aripa cheie incordator lemnush limba lopatzik pana rasucitoare sageata struneala sucitor. (~ la ferastrau.)

cordar accesoriu al instrumentelor cu coarde. Ashezat la baza instr. deasupra cutiei de rezonantza* c. fixeaza capetele coardelor*. La capatul opus cuiele prind celelalte capete avand rolul mobil al variatziei de tensiune de acordaj (2). V. violina.