optziuni
  • info

15 definitzii pentru convictziune

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CONVICTZIÚNE convictziuni s. f. (Rar) Convingere. [Pr.: tziu Var.: convíctzie s. f.] Din fr. conviction lat. convictio onis.

convictziune sf [At: GHICA S. 130 / P: ~tziu~ / V: ~victzie / Pl: ~ni / E: fr conviction lat convictio onis] (Frm; iuz) Convingere.

CONVICTZIÚNE convictziuni s. f. (Livr.) Convingere. [Pr.: tziu Var.: convíctzie s. f.] Din fr. conviction lat. convictio onis.

CONVICTZIÚNE convictziuni s. f. (Invechit) Convingere. Sintem multzumitzi... prin convictziunea ce avem k aducem un serviciu poeticii romine. MACEDONSKI O. IV 53. Varianta: convíctzie (KOGALNICEANU S. 194 RUSSO S.63) s. f.

CONVICTZIÚNE s.f. (Rar) Convingere. [Pl. ni var. convictzie s.f. / cf. lat. convictio fr. conviction].

CONVICTZIÚNE s. f. (livr.) convingere. (< fr. conviction lat. convictio)

convictziune f. 1. credintza sigura despre adevarul unui fapt; 2. dovada neindoioasa despre un lucru.

*convictziúne f. (lat. convíctio ónis. V. conving victorie). Convingere. SHi íctzie.

CONVÍCTZIE s. f. v. convictziune.

convictzie sf vz convictziune

CONVÍCTZIE s.f. v. convictziune.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

convictziúne (rar) (tziu) s. f. g.d. art. convictziúnii; pl. convictziúni

convictziúne s. f. (sil. tziu) g.d. art. convictziúnii; pl. convictziúni

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CONVICTZIÚNE s. v. certitudine conceptzie convingere credintza gand idee incredintzare judecata opinie orientare parere principiu sentiment sigurantza vedere viziune.

convictziune s. v. CERTITUDINE. CONCEPTZIE. CONVINGERE. CREDINTZA. GIND. IDEE. INCREDINTZARE. JUDECATA. OPINIE. ORIENTARE. PARERE. PRINCIPIU. SENTIMENT. SIGURANTZA. VEDERE. VIZIUNE.

Intrare: convictziune
convictziune substantiv feminin
  • silabatzie: -tzi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convictziune
  • convictziunea
plural
  • convictziuni
  • convictziunile
genitiv-dativ singular
  • convictziuni
  • convictziunii
plural
  • convictziuni
  • convictziunilor
vocativ singular —
plural —
convictzie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convictzie
  • convictzia
plural
  • convictzii
  • convictziile
genitiv-dativ singular
  • convictzii
  • convictziei
plural
  • convictzii
  • convictziilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

convictziune, convictziunisubstantiv feminin

  • 1. livresc Convingere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: convingere
    • format_quote Sintem multzumitzi... prin convictziunea ce avem k aducem un serviciu poeticii romine. MACEDONSKI O. IV 53. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.