convergentza sf [At: STAMATI D. / V: (inv) ~tzie^[1] / Pl: ~tze / E: fr convergence] 1 Indreptare spre acelashi punct directzie. 2 (Fig) Indreptare spre acelashi scop. 3 (Fiz) Valoare reciproca a distantzei focale a unei lentile exprimata in dioptrii. 4 (Blg) Aparitzie a unor asemanari structurale sau functzionale la organisme indepartate filogenetic k rezultat al adaptarii lor la conditziile de mediu relativ identice. 5 (Mat) Proprietate a unei serii de a admite o suma determinata.

CONVERGÉNTZA convergentze s. f. Faptul de a converge; indreptare catre acelashi loc catre acelashi scop. Convergentza razelor luminoase.

CONVERGÉNTZA s.f. 1. Faptul de a converge; indreptare catre acelashi centru (fig.) catre acelashi scop. ♦ (Mat.) Proprietate a unei serii de a admite o suma determinata. 2. (Biol.) Aparitzie a unor asemanari structurale sau functzionale la organisme indepartate filogenetic k urmare a adaptarii lor la conditzii de mediu identice. [Cf. fr. convergence it. convergenza].

CONVERGÉNTZA s. f. 1. faptul de a converge. ♦ teoria ~tzei = teorie burgheza care preconizeaza evolutzia celor doua sisteme socialeconomice shi politice socialismul shi capitalismul spre un tip comun de societate fara a fi nevoie de revolutzia sociala. 2. proprietate a unui fascicul de radiatzii de ashi micshora sectziunea concentranduse intrun singur punct. ◊ insushire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente in fascicule convergente. 3. (mat.) proprietate a unui shir shi a unei serii de a fi convergente. 4. (biol.) aparitzie in cursul evolutziei a unor caractere structurale sau functzionale aparent similare la specii inrudite datorita adaptarii la aceleashi conditzii de viatza. (< fr. convergence)

CONVERGÉNTZA ~e f. 1) Caracter convergent. ~a liniilor ~a eforturilor. 2) fig. Orientare spre acelashi scop; tendintza de contopire. 3) mat. Proprietate a unei serii suma termenilor careia este un numar finit. 4) Distantza focala inversa a unei lentile exprimata in dioptrii. 5) Asemanare la unele organisme care fac parte din diferite clase k rezultat al adaptarii lor la conditzii de viatza relativ identice. /<fr. convergence

convergentza f. Geom. dispozitziunea liniilor indreptate catre un acelash punct.

*convergéntza f. pl. e (d. convergent fr. gence). Indreptare spre acelashĭ punct: orashu e punctu de convergentza a multor drumurĭ.

convergéntza s. f. g.d. art. convergéntzei; pl. convergéntze

convergéntza s. f. g.d. art. convergéntzei; pl. convergéntze

Convergentza ≠ divergentza

CONVERGENTZA. Subst. Convergentza; confluentza intilnire contact intilnish (pop.); intersectzie intersectare intretaiere intrepatrundere incrucishare incrucishat cruce (fig.). Apropiere aducere aductzie adunare stringere. Unire reunire reuniune intrunire. Legatura conexiune conexitate conectare conexare jonctziune; impreunare; introlocare (reg.) ingramadire. Focar punct de convergentza punct de concentrare centru; raspintie rascruce furca de drumuri. Adj. Convergent confluent; intretaiat incrucishat; apropiat strins introlocat (reg.) unit imbinat impreunat. Vb. A converge a se indrepta in acelashi loc a tinde in aceeashi directzie a se indrepta in (spre) acelashi punct; a se intilni a se intretaia a se intersecta a se incrucisha a face cruce a se intretzese a se intrepatrunde. A se aduna a se stringe a se stringe laolalta a se stringe la un loc a se introloca (reg.) a se ingramadi a se concentra. A se uni a se reuni. A intersecta a intretaia a aduna a stringe a aduna la un loc a ingramadi a concentra; a uni a reuni a lega a conecta a conexa. V. adaugare adunare amestec intretaiere legatura unire.