divergentza sf [At: I. GOLESCU C. / V: (rar) ~gin~ ~vir~ / Pl: ~tze / E: fr divergence lat divergentia] 13 Proprietate a unor linii geometrice a unor raze shi fascicule luminoase a unor sisteme optice etc. de a fi divergente (13). 4 (Mat) Proprietate a unor shiruri de numere de a nu avea o suma determinata a termenilor sai. 5 (Mat) Marime a unui camp vectorial egala cu suma derivatelor partziale ale componentelor vectorului intrun punct dat. 6 Dezacord de opinii de conceptzii de atitudine. 7 (Pex) Neintzelegere. 8 (D. o parte a unui complet de judecata; ie) A face (sau a fi in) ~ Ashi exprima sau a avea pareri deosebite de ale majoritatzii asupra unei pricini judecate. 9 (Big; is) ~a caracterelor Proces de formare a speciilor noi de plante sau animale pornind de la o anumita forma.

DIVERGÉNTZA divergentze s. f. 1. Deosebire de pareri de conceptzii de atitudini; nepotrivire neintzelegere. Divergentze pot exista shi intre membrii uneia shi aceleiashi grupari politice cu atit mai mult intre state destul de deosebite k structura; esentzial este insa spiritul de colaborare shi vointza de a rezolva toate problemele prin buna intzelegere. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 8. ◊ Expr. (Despre o parte a unui complet de judecatori) A face (sau a fi in) divergentza = a avea pareri deosebite asupra unei pricini judecate. 2. (Mat.) Proprietatea unor drepte de a pleca dintrun punct in directzii diferite. ♦ Proprietatea unei serii de a nu avea o suma determinata a termenilor ei.

DIVERGÉNTZA s.f. 1. Deosebire opozitzie de pareri de conceptzii etc.; (p. ext.) neintzelegere. 2. Stare a doua raze a doua drepte care se indeparteaza mereu una de alta. ♦ (Mat.) Proprietate a unei serii de a nu avea o suma determinata a termenilor sai. [Cf. fr. divergence it. divergenza].

DIVERGÉNTZA s. f. 1. deosebire opozitzie de pareri de conceptzii etc.; (p. ext.) neintzelegere conflict. 2. proprietate a unui fascicul de radiatzii pornind din acelashi punct de ashi mari sectziunea. ◊ insushire a unui sistem optic (lentila oglinda) de a transforma fasciculele paralele sau convergente in fascicule divergente. 3. (biol.) deosebire intre indivizi specii etc. in procesul de adaptare la conditzii variate de mediu in lupta pentru viatza. 4. (mat.) proprietate a unei serii de a fi divergenta. (< fr. divergence lat. divergentia)

DIVERGÉNTZA ~e f. 1) Caracter divergent. 2) Nepotrivire de pareri conceptzii; contrazicere. /<fr. divergence lat. divergentia

divergentza f. 1. starea a doua linii divergente; 2. fig. opozitziune de sentimente sau de opiniuni.

* divergéntza f. pl. e (d. divergent; fr. gence). Situatziunea a doŭa liniĭ care plecind dintr’un punct comun se departeaza shi una de alta. Fig. Diferentza: divergentza de (saŭ in) opiniune.

divergéntza s. f. g.d. art. divergéntzei; pl. divergéntze

divergéntza s. f. g.d. art. divergéntzei; pl. divergéntze

DIVERGÉNTZA s. 1. v. neintzelegere. 2. neintzelegere (livr. fig.) frictziune. (Mai exista unele ~ intre partzi.)

DIVERGENTZA s. 1. animozitate cearta conflict dezacord dezbinare diferend discordie discutzie disensiune disputa gilceava invrajbire litigiu neintzelegere vrajba zizanie (inv. shi pop.) price pricina sfada (pop. shi fam.) circota dihonie rik (pop.) hartza (inv. shi reg.) pricaz scirba toi (reg.) bucluc hira poanca sfadalie zoala (Mold. shi Transilv.) poara (Bucov. shi Transilv.) shcort (inv.) dezunire gilcevire imponcishare judetz neashezare neunire pira pricinuire pricire prigoana prigonire zavistie zurbava (grecism inv.) filonichie (fig.) ciocnire. (~ dintre doua persoane.) 2. neintzelegere (livr. fig.) frictziune. (Mai exista unele ~ intre partzi.)

Divergentza ≠ acord convergentza