convenționál, ~ă [At: LM / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr conventionnel, lat conventionalis] 1 a Stabilit prin convenție (1). 2 a Acceptat prin tradiție. 3 a Provenit dintr-o regulă învechită și practicată mecanic. 4-10 Specific convenției (1-7). 11-17 Care se referă la convenție (1-7). 18-24 Care aparține convenției (1-7). 25 a (D. caracter, fire) Lipsit de naturalețe Si: prefăcut. 26 a (D. opere literare sau de artă) Artificial. 27 sm Convenționalism (2).

CONVENȚIONAL, -Ă, convenționali, -e, adj. 1. Stabilit prin convenție; acceptat, admis prin tradiție. 2. Provenit dintr-o convenție învechită sau mecanic practicată și astfel rupt de realitate; artificial, factice. Caracterele acestui roman sînt convenționale. ▭ Poate o singură imputare îmi fac toți: nu corespund imaginii convenționale de om de litere. C. PETRESCU, C. V. 24. ◊ (Substantivat) [Aceste poeme] sînt mai reușite decît celelalte... tocmai pentru că izbutesc să iasă din convențional CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 10/1. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Lipsit de naturalețe, viclean, ipocrit. Se feresc în lături, rostindu-și scuze cu surîs prefăcut și convențional. PETRESCU, Î. I 41. Peste sufletul meu curat și sincer se așternuse un alt suflet, prefăcut, convențional, străin de mine... care-mi poruncea cum să zîmbesc, cum să-nchid din ochi, cum să salut și ce să vorbesc. VLAHUȚĂ, O. A. II 59. – Pronunțat: -ți-o-.

CONVENȚIONÁL, -Ă adj. 1. Stabilit prin convenție; acceptat prin tradiție. 2. Artificial, nenatural, factice. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. conventionnel, lat. conventionalis].

CONVENȚIONÁL, -Ă I. adj. 1. stabilit prin convenție. ♦ semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură. 2. lipsit de naturalețe; artificial, factice; arme ~e = arme clasice, cunoscute și folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice și chimice). II. s. m. membru al Convenției (4). (< fr. conventionnel, lat. conventionalis)

CONVENȚIONÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de convenție; propriu unei convenții. Valoare ~ă. Limbă ~ă. Semn ~. 2) Care corespunde unei convenții sociale învechite; în conformitate cu o convenție perimată. Politețe ~ă. Purtare ~ă. 3) (despre fire, caractere etc.) Care conține o prefăcătorie; lipsit de naturalețe; prefăcut; artificial. ◊ Armament ~ armament care nu include arme atomice. Mijloace ~e mijloace clasice. [Sil. -ți-o-] /<fr. conventionnel, lat. conventionalis

convențional a. ce rezultă dintr’o convențiune: valoare convențională; de convențiune, despre care s’a convenit dinainte: semne de convențiune. ║ m. membrul Conventiunii naționale franceze dela 1792.

*convenționál, -ă adj. (fr. conventionnel). Care rezultă din convențiune: moneta are valoare convențională. Despre care s’a convenit și a fost admis: crucea roșie e semnu convețional al ambulanțelor sanitare. S. m. Membru al Convențiuniĭ naționale din Paris (1792-1795), o adunare de revoluționarĭ care l-aŭ asasinat pe Ludovic XVI.

convenționál (-ți-o-) adj. m., pl. convenționáli; f. convenționálă, pl. convenționále

convenționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. convenționáli; f. sg. convenționálă, pl. convenționále

CONVENȚIONÁL adj. I. 1. v. afectat. 2. v. academic. II. v. fiduciar.

CONVENȚIONAL adj. 1. afectat, artificial, bombastic, căutat, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) 2. academic, (fig.) rece. (Pictură ~.)