10 definiții pentru contrazicere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRAZÍCERE, contraziceri, s. f. Faptul de a (se) contrazice; contradicție, dezacord, opoziție. – V. contrazice.
CONTRAZÍCERE, contraziceri, s. f. Faptul de a (se) contrazice; contradicție, dezacord, opoziție. – V. contrazice.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
contrazicere sf [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 439/26 / Pl: ~ri / E: contrazice] 1 Contradicție (5). 2 Dezacord. 3 Opoziție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAZICÉRE, contraziceri, s. f. Faptul de a (se) contrazice; contradicție, dezacord, opoziție. Îi venea parcă s-o ieie drept o smintită și se temea s-o irite prin contraziceri. SLAVICI, O. I 387. Mai sînt și alte contraziceri în amîndouă articolele. GHEREA, ST. CR. II 72.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAZÍCERE s.f. Faptul de a (se) contrazice; contradicție; dezacord. [< contrazice].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
contrazicere f. 1. contradicțiune; 2. răspuns juridic la declarațiunile părții adverse: fără contrazicere, fără a se putea zice încontra, sigur.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*contrazícere f. Acțiunea de a saŭ de a te contrazice. Spirit de contrazicere, care contrazice (combate) tot. Fără contrazicere (după fr. sans contredit), sigur, fără să se poată spune ceva contrar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contrazícere s. f., g.-d. art. contrazícerii; pl. contrazíceri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contrazícere s. f. → zicere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONTRAZÍCERE s. 1. v. contradicție. 2. (pop.) încontrare. (A avut o ~ cu...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTRAZICERE s. 1. contradicție, nepotrivire, (livr.) incongruență. (E o ~ în ceea ce spune.) 2. (pop.) încontrare. (A avut o ~ cu...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
contrazicere, contrazicerisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) contrazice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Îi venea parcă s-o ieie drept o smintită și se temea s-o irite prin contraziceri. SLAVICI, O. I 387. DLRLC
- Mai sînt și alte contraziceri în amîndouă articolele. GHEREA, ST. CR. II 72. DLRLC
-
etimologie:
- contrazice DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.