8 definiții pentru contrabalansare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRABALANSÁRE, contrabalansări, s. f. Acțiunea de a contrabalansa; egalare, cumpănire, echilibrare. – V. contrabalansa.
CONTRABALANSÁRE, contrabalansări, s. f. Acțiunea de a contrabalansa; egalare, cumpănire, echilibrare. – V. contrabalansa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
contrabalansare sf [At: DA ms / V: ~nța~ / Pl: ~sări / E: contrabalansa] 1 Cumpănire. 2 Compensare. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRABALANSÁRE contrabalansări, s. f. Acțiunea de a contrabalansa; egalare, cumpănire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRABALANSÁRE s.f. Acțiunea de a contrabalansa; egalare, cumpănire, echilibrare. [< contrabalansa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contrabalansáre s. f., g.-d. art. contrabalansắrii; pl. contrabalansắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contrabalansáre s. f. → balansare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONTRABALANSÁRE s. v. echilibrare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTRABALANSARE s. cumpăneală. cumpănire, echilibrare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
contrabalansare, contrabalansărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a contrabalansa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cumpăneală cumpănire echilibrare egalare
etimologie:
- contrabalansa DEX '09 DEX '98 DN