8 definitzii pentru contrabalansare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRABALANSÁRE contrabalansari s. f. Actziunea de a contrabalansa; egalare cumpanire echilibrare. V. contrabalansa.
CONTRABALANSÁRE contrabalansari s. f. Actziunea de a contrabalansa; egalare cumpanire echilibrare. V. contrabalansa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de Joseph
- actziuni
contrabalansare sf [At: DA ms / V: ~ntza~ / Pl: ~sari / E: contrabalansa] 1 Cumpanire. 2 Compensare. corectata
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CONTRABALANSÁRE contrabalansari s. f. Actziunea de a contrabalansa; egalare cumpanire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CONTRABALANSÁRE s.f. Actziunea de a contrabalansa; egalare cumpanire echilibrare. [< contrabalansa].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
contrabalansáre s. f. g.d. art. contrabalansắrii; pl. contrabalansắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
contrabalansáre s. f. → balansare
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CONTRABALANSÁRE s. v. echilibrare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CONTRABALANSARE s. cumpaneala. cumpanire echilibrare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
contrabalansare, contrabalansarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a contrabalansa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cumpaneala cumpanire echilibrare egalare
etimologie:
- contrabalansa DEX '09 DEX '98 DN