16 definiții pentru continență
din care- explicative (12)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTINÉNȚĂ, continențe, s. f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia.
CONTINÉNȚĂ, continențe, s. f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
continență sf [At: DOSOFTEI, V. S. 137/1 / V: ~ten~, ~tenin~, ~nin~ / Pl: ~țe / E: fr continence, lat continentia] (Frm) 1 Abstinență. 2 Cumpătare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTINÉNȚĂ s.f. (Rar) Stăpânire a poftelor trupești; abstinență; cumpătare. ♦ Reținere. [Var. contenință s.f. / cf. it. continenza, lat. continentia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTINÉNȚĂ s. f. abstinență; cumpătare. ◊ reținere. (< fr. continence, lat. continentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONTINÉNȚĂ ~e f. livr. Autoimpunere a unor anumite restricții; înfrânare a dorințelor în virtutea unor principii; abstinență. /<fr. continence, lat. continentia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
continență f. castitate perfectă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*continénță f., pl. e (lat. continentia. V. abstinénță). Cumpăt, măsură. Castitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
contențență sf vz continență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
continință sf vz continență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTENÍNȚĂ s.f. v. continență.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
contenență f. reținere, rezervă: cu contenență CAR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
contenínță și conteníre f. Vechĭ. Rezervă, înfrînare, moderațiune, cumpătare: cu mare contenire. – Și cu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
continénță (rar) s. f., g.-d. art. continénței; pl. continénțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
continénță s. f., g.-d. art. continénței; pl. continénțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONTINÉNȚĂ s. v. abstinență, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înfrânare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, reținere, socoteală, socotință, tact.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
continență s. v. ABSTINENȚĂ. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNFRÎNARE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. REȚINERE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
continență, continențesubstantiv feminin
- 1. Abstinență, cumpătare, reținere, înfrânare. MDA2 DEX '09 DEX '98 DNsinonime: abstinență cumpătare reținere înfrânare
etimologie:
- continence MDA2 DEX '09 DEX '98
- continentia MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.