opțiuni
  • info

9 definiții pentru consuetudine

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSUETÚDINE, consuetudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, obicei, deprindere. [Pr.: -su-e-] – Din lat. consuetudo, -inis.

CONSUETÚDINE, consuetudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, obicei, deprindere. [Pr.: -su-e-] – Din lat. consuetudo, -inis.

consuetúdine sf [At: ARISTIA, PLUT. / P: ~su-e~ / Pl: ~ni / E: lat consuetudo, -onis] (Liv) Obicei.

CONSUETÚDINE s.f. Obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. [< lat. consuetudo, cf. it. consuetudine].

CONSUETÚDINE s. f. obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. (< lat. consuetudo)

CONSUETÚDINE ~i f. livr. Obișnuință dobândită cu timpul prin practică și devenită trăsătură caracteristică; obicei; deprindere; obișnuință. [Sil. -su-e-] /<lat. consuetudo, ~inis

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consuetúdine (livr.) (-su-e-) s. f., g.-d. art. consuetúdinii; pl. consuetúdini

consuetúdine s. f. (sil. -su-e-), g.-d. art. consuetúdinii; pl. consuetúdini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSUETÚDINE s. v. cutumă.

CONSUETUDINE s. (JUR.) cutumă, datină, obicei, tradiție, uz, uzanță. (Practică consacrată prin ~.)

Intrare: consuetudine
consuetudine substantiv feminin
  • silabație: -su-e- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consuetudine
  • consuetudinea
plural
  • consuetudini
  • consuetudinile
genitiv-dativ singular
  • consuetudini
  • consuetudinii
plural
  • consuetudini
  • consuetudinilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consuetudine, consuetudinisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.