11 definitzii pentru consort
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CONSÓRT consortzi s. m. (In sintagma) Printzconsort = sotzul unei regine incoronate k suverana. Din fr. consort lat. consors tis.
CONSÓRT consortzi s. m. (In sintagma) Printzconsort = sotzul unei regine incoronate k suverana. Din fr. consort lat. consors tis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de Joseph
- actziuni
consórt sm [At: DEX2 / Pl: ~rtzi / E: fr consort lat consors tis] (Is) Printz~ Sotz al unei regine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CONSÓRT consortzi s. m. (Rar numai in expr.) Printzconsort = sotzul unei regine incoronate k suverana.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CONSÓRT s.m. (Rar) Printz consort = sotzul unei regine suverane. [< fr. consort cf. germ. Konsorte lat. consors].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
CONSÓRT s. m. printz ~ = sotzul unei regine suverane (in Marea Britanie shi Olanda). (< fr. consort lat. consors)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
CONSÓRT ~tzi m. fam. rar Barbat casatorit in raport cu sotzia lui; sotz. ◊ Printz~ sotzul reginei. /<fr. consort lat. consors ~tis
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
consorte m. 1. sotz; 2. pl. tovarashi cari au interes comun intr’o afacere.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*consoárta f. pl. e (fr. consorte d. lat. consors órtis din con impreuna shi sors sortis soarta). De multe orĭ iron. Sotzie nevasta: s’a certat cu consoarta. SHi masc. Principe consort sotzu uneĭ regine domnitoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
consórt (persoana) s. m. pl. consórtzi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
consórt s. m. pl. consórtzi
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
consórt (consórtzi) s. m. Sotz. Fr. consort it. consorte. Der. consoarta s. f. (sotzie); consortziu s. n. din lat. consortium (sec. XIX).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
consort, consortzisubstantiv masculin
- 1. Barbat casatorit in raport cu sotzia lui. NODEXsinonime: sotz
- Printzconsort = sotzul unei regine incoronate k suverana. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- consort DEX '09 DEX '98 DN
- consors tis DEX '09 DEX '98 DN