CONSEMNÁ consemnez vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mentziuni in legatura cu un fapt juridic intrun procesverbal intro minuta etc.; p. gener. a inregistra a insemna a nota. 2. A depune bani spre pastrare shi fructificare la o institutzie care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn ieshirea militarilor din cazarma din locul de statzionare sau parasirea navei pentru un anumit timp din motive sanitare disciplinare de securitate etc. Con¹ + semna (dupa fr. consigner).

consemna vt [At: ODOBESCU S. II 398 / Pzi: ~nez / E: con¹ + semna] 1 A depune bani spre pastrare shi fructificare la o institutzie care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 2 A trece anumite mentziuni in legatura cu un fapt juridic intrun procesverbal intro minuta etc. 3 (Pgn) A nota. 4 A interzice prin consemn ieshirea militarilor din cazarma din locul de statzionare sau parasirea navei pentru un anumit timp din motive sanitare disciplinare de securitate etc.

CONSEMNÁ consemnez vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mentziuni in legatura cu un fapt juridic intrun procesverbal intro minuta etc.; p. gener. a inregistra a insemna a nota. 2. A depune bani spre pastrare shi fructificare la o organizatzie de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn ieshirea militarilor din cazarma din locul de statzionare sau parasirea navei pentru un anumit timp din motive sanitare disciplinare securitate etc. Con¹ + semna (dupa fr. consigner).

CONSEMNÁ consemnez vb. I. Tranz. 1. A inregistra a insemna a nota. «A sosit in Bucureshti intrun vagon de clasa III...» vor consemna biografii viitori. C. PETRESCU C. V 29. Spre a enumera... diferitele elemente constitutive ale fiecarui articol din dictzionarul limbei noi ne vom margini a le consemna aci da rindul. ODOBESCU S. II 398. 2. A depune o suma de bani spre pastrare la Casa de economii shi consemnatziuni sau k garantzie la tribunal. 3. (In trecut) A opri prin consemn ieshirea militarilor din cazarma.

CONSEMNÁ vb. I. tr. 1. A nota a inregistra a insemna. 2. A depune contra semnatura o suma de bani spre pastrare la Casa de economii shi consemnatziuni sau k garantzie la tribunal. 3. A opri disciplinar ieshirea militarilor din cazarma. [< con + semna dupa fr. consigner it. consegnare].

CONSEMNÁ vb. tr. 1. a nota intrun act; a inregistra a insemna. 2. a depune contra semnatura o suma de bani spre pastrare la o organizatzie de stat specializata. 3. a interzice ieshirea militarilor din cazarma din locul de statzionare sau de pe nava. (dupa fr. consigner)

A CONSEMNÁ ~éz tranz. 1) (mentziuni din cadrul unui proces juridic) A reda intrun proces verbal. 2) (fapte evenimente note etc.) A fixa in scris; a inscrie; a inregistra; a nota. 3) (militari) A supune unui consemn. 4) (sume de bani) A pune la pastrare la o institutzie bancara; a depune. /con + a semna

consemnà V. 1. a anuntza a cita in scris; 2. a da ordine sa nu iasa: a consemna trupele in cazarme.

*2) consémn shi éz a á v. tr. (fr. consigner d. lat. consignare dupa rom. a insemna. V. dezignez). Depun k sa pastreze: a consemna banĭ marfa. Citez insemn (intr’o scriere): a consemna un fapt. Opresc in cazarma in shcoala (maĭ ales k pedeapsa): a consemna o trupa. Rar consignez.

consemná (a ~) vb. ind. prez. 3 consemneáza

consemná vb. ind. prez. 1 sg. consemnéz 3 sg. shi pl. consemneáza

consemnez.

CONSEMNÁ vb. 1. v. inregistra. 2. v. mentziona.

CONSEMNA vb. 1. a inregistra a inscrie a insemna a nota a scrie a trece (inv.) a notifica a semna. (~ intrun caiet cheltuielile zilnice.) 2. a inregistra a mentziona a preciza a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.)