7 definiții pentru conglăsuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONGLĂSUÍRE, conglăsuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; aprobare, învoire, acord unanim. – V. conglăsui.
CONGLĂSUÍRE, conglăsuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; aprobare, învoire, acord unanim. – V. conglăsui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
conglăsuire sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 280 / Pl: ~ri / E: conglăsui] 1 Aprobare. 2 Învoire. 3 Acord unanim. 4 (Îlav) În ~ În unanimitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONGLĂSUÍRE, conglăsuiri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; aprobare, învoire, acord unanim. Propunerea... se primește în conglăsuire. NEGRUZZI, S. I 74.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conglăsuíre (înv.) s. f., g.-d. art. conglăsuírii; pl. conglăsuíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conglăsuíre s. f. → glăsuire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONGLĂSUÍRE s. v. unanimitate
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conglăsuire s. v. UNANIMITATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
conglăsuire, conglăsuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; acord unanim. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: acord aprobare unanimitate învoire
- Propunerea... se primește în conglăsuire. NEGRUZZI, S. I 74. DLRLC
-
etimologie:
- conglăsui DEX '98 DEX '09