optziuni
  • info

8 definitzii pentru confirmativ

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CONFIRMATÍV A confirmativi e adj. Care confirma intareshte adevereshte. Din fr. confirmatif.

CONFIRMATÍV A confirmativi e adj. Care confirma intareshte adevereshte. Din fr. confirmatif.

confirmativ ~a a [At: HAMANGIU C. C. XLII / Pl: ~i ~e / E: fr confirmatif] 12 Care confirma (12).

CONFIRMATÍV A adj. Care confirma intareshte adevereshte. [Cf. fr. confirmatif].

CONFIRMATÍV A adj. care confirma. (< fr. confirmatif)

CONFIRMATÍV ~a (~i ~e) Care confirma; bazat pe probe convingatoare; concludent. /<fr. confirmatif

*confirmatív a adj. (lat. confirmativus). Relativ la confirmare: scrisoare confirmativa.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

confirmatív adj. m. pl. confirmatívi; f. confirmatíva pl. confirmatíve

confirmatív adj. m. pl. confirmatívi; f. sg. confirmatíva pl. confirmatíve

Intrare: confirmativ
confirmativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confirmativ
  • confirmativul
  • confirmativu‑
  • confirmativa
  • confirmativa
plural
  • confirmativi
  • confirmativii
  • confirmative
  • confirmativele
genitiv-dativ singular
  • confirmativ
  • confirmativului
  • confirmative
  • confirmativei
plural
  • confirmativi
  • confirmativilor
  • confirmative
  • confirmativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

confirmativ, confirmativaadjectiv

  • 1. Care confirma intareshte adevereshte. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: concludent
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.